Vrei să te simţi liber? Bea mult. Trage un joint. Distrează-te la petreceri ilegale. Îmbracă-te cât mai prăfuit, nu te spăla pe cap, fă-ţi găuri în haine. Ascultă cea mai zgomotoasă şi mai tristă muzică, dacă se poate, şi cât mai necunoscută. Uită-te la filme care nu vor fi niciodată la cinematograf, pentru că sunt "de nişă". Alege ca argument într-o polemică orice ţine de imagine (fotografii, filme, reviste, programe de televiziune). Poartă-te ca şi cum cei din jurul tău îţi datorează scuze pentru că sunt contemporani cu tine.
Fără să bagi de seamă, o să le placi tuturor. O să fii cool. În plus, dacă ai trecut de 30 de ani, o să pari mult mai tânăr. O să fii la modă.
Ţi se pare ciudat? Gândeşte-te bine. Prietenii tăi mai tineri (sau, ca să te întristez foarte tare, copiii tăi) au testat măcar o dată un drog. Ţi-ar putea scrie reţete despre ce amestecuri să foloseşti ca să te ameţeşti cât mai repede şi să uiţi de probleme, incluzând medicamente, băuturi sau tot felul de prafuri şi ierburi. Prietenii tăi mai tineri nu mai merg la ceaiuri dansante şi nici nu se mai amuză la bairamurile din căminele studenţeşti. Ei se distrează în case părăsite în care ai acces doar dacă te invită cineva pentru că nu o să citeşti niciodată-nicăieri-nimic despre ele. Prietenii tăi mai tineri trăiesc prin imagini (jocuri pe computer, filme cu multe efecte speciale, internet). Nu îşi mai folosesc imaginaţia ca să recreeze chipurile personajelor din cărţi, le iau din filme. Prietenii tăi mai tineri ard cu viteză toate etapele pe care tu le-ai parcurs în ani lungi şi nu mai cunosc bucuria fiecărei mici victorii, cum ţi se întâmpla ţie când mai urcai o treaptă socială.
Câteodată râvneşti la tinereţea lor, te amuză fronda şi pasiunea cu care intră în polemici şi îi invidiezi pentru faptul că pot avea mai repede şi mai uşor tot ce ai obţinut tu. Uneori îi crezi mai deştepţi, alteori crezi că sunt mai creativi, mai proaspeţi la minte şi la suflet. Ştii că unii dintre aceşti nebuni tineri s-ar putea să ajungă oameni frumoşi când vor fi mari, cum mai ştii că unii dintre ei se vor îmbălsăma în alcool sau Prozac.
Partea spectaculoasă e că nu ai niciodată cum să ştii care dintre ei rămân "nebunii" şi care devin "frumoşii". Ca în filmul Crazy / Beautiful (Nebuni şi frumoşi).
În film doi tineri care aparţin unor lumi diferite se îndrăgostesc. "Nebuna"e bogată, rebelă şi trăieşte la limită. "Frumosul" e sărac, munceşte din greu să facă o facultate şi nu iese din nici un tipar moral sau social. El joacă după toate regulile, ea nu are nici una. O poveste normală despre adolescenţi, plus o latură pe care doar o actriţă asemeni lui Kirsten Dunst ar fi în stare să o interpreteze: autodistrugerea.
Nebuni şi frumoşi este o fantezie romantică în care, mai mult de jumătate din timp, eşti minţit elegant despre cum cei care se iubesc au parte de lucruri minunate, chiar dacă unul dintre ei e pe drumul autodistrugerii. Nu vă spun care e finalul, dar ca să fiu sigură că treceţi de nivelul (în sensul dat de jocurile pe computer – level) "Romeo & Julieta urban cool" vă invit să priviţi filmul ca pe o poveste despre cum e să vrei să fii mereu liber, să te distrezi la petreceri ilegale, îmbrăcat grunge, cu o atitudine de "nu-mi pasă de nimic". Despre cum vrei să rămâi mereu blocat în timp la nivelul "nebun", fără să fii tentat să treci vreodată la next level: "frumos".
Probabil că nu aş fi scris despre filmul acesta dacă zilele trecute n-aş fi purtat o discuţie despre depresie împreună cu doi "tineri" de 24 de ani şi doi "adulţi" trecuţi de 30 de ani. Încă mai sunt surprinsă că "tinerii" citiseră mai multe despre depresie decât "adulţii", ba chiar o şi trăiseră mai adânc. Şi mă gândesc că e foarte spectaculos să urmăreşti care dintre tinerii pe care-i cunoşti rămân la nivelul "nebuni" şi care devin "frumoşi".
(Articol preluat din Jurnalul Naţional)