La un moment dat, fata moşului devine, inevitabil, femeie.
Moşul, sărmanul, e nevoit să îi spună: fata mea, din păcate ai crescut degeaba.
Nu e nevoie de femei frumoase şi cu inima pură.
Ci doar de păpuşele drăgălaşe, de tinerele uşor de dus cu vorbe dulci
E nevoie de amazoane dârze care se ţin drepte pe tocuri şi se iubesc singure
E nevoie de infirmiere şi menajere şi de bucătărese
Care dispreţuiesc toată suflarea masculină
E nevoie de multe cenuşărese pe care nu le scoate din rahat nici un prinţ
Ca să stângă gunoiul şi învingătorilor şi învinşilor
E nevoie de multe capre ispăşitoare
Şi de ghionoaie, ca să aibă tot omul în cine da cu pietre
E nevoie de ipocrite şi profitoare ca toţi vinovaţii să doarmă liniştiţi
Mai ales de femei frumoase, îndrăgostite şi cu inima pură
Nu e nevoie, fata moşului.
Ci de mame în centuri de castitate, cu feţele acoperite
Care mângâie dinţi şi furii şi spaime
Şi sacii plini cu coşmaruri ai orfanilor întârziaţi rătăciţi prin lume
E nevoie de multe partizane, de fecioare de oţel
Şi de multe bărbate
Care pun umărul la construirea anarhiei
De şefe de trib, de învăţate, de jucătoare
E nevoie de femei nou nouţe care umplu vitrinele cu zâmbete de gheaţă
De fete tot mai puţin inocente care pot fi cumpărate tot mai ieftin
De femei frumoase şi pure, care vor doar să se dăruiască
Nu au nevoie decât bărbaţii
Dar nici de bărbaţi nu e nevoie
Fata moşului
Amazoanelor le place puterea
Păpuşelelor le plac acadelele
Ghionoaielor le place sângele proaspăt
Iar celor din vitrine le plac foarte mult giuvaierurile
Genele false
Şi rujurile în culori tari
Servitoarele visează doar la libertate
Nu le trebuie lor bărbat
Iar mamele sunt toate oarbe se ştie