05.07.2021
Acest pământ nu e patria mea
Trupul cu care mă ating de lucruri nu e al meu
Sunetele pe care scot nu sunt vocea mea
Camera în care scriu nu ştiu a cui e, iubitule
Aici e doar o sală de aşteptare
Oraşul acesta nu e al meu
Nici un drum nu duce acasă
Pâinea cu care mă îndop nu îmi ţine de foame

Nici el nu e prietenul meu
Singurătatea mea e mai tandră
Singurătatea mea e mai caldă
decât prezenţa străinului cu care îmi împart disperarea

Acest pământ e o ţară vitregă
Această odaie e un cavou
Acest oraş e unul necunoscut
Femeia din oglindă cu privire pierdută
Nu sunt eu
Nu mă căuta aici, iubitule
Nu ştiu cine e această străină
Cu părul neîngrijit
Umilă
Servilă
Invizibilă

Privirea celor care îi calcă pragul îi acoperă chipul cu unul necunoscut
Îi aruncă peste piele una mai aspră
Şi peste ea o altă piele, întunecată
Şi peste ea o alta, dură ca metalul

Nu ştiu cine sunt aceşti oameni
Cine e prizoniera care îmi poartă numele
Aceasta nu e ţara mea

În patria mea femeile frumoase sunt dorite
Nu sunt ţinute în cămăşi de oţel
Puse să care saci grei de cuvinte
Spre gropile nebuniei comune

Nu vei găsi nimic din mine aici, iubitule
Eu suflu peste oraşele dispărute
Şi le readuc la viaţă
Din pieptul meu se revarsă primăvara
Peste creştetele damnaţilor

Femeia aceasta e doar sora mea geamănă
Rătăcită
Într-o soartă a nimănui

Nu mă căuta aici
Nu ştiu cine e cea
Cu faţa plină de funingine
Cu trupul mânjit de durerile altora
Cu privirile zdrobite de indiferenţa grea
A trecătorilor
Prin carnea ei

Eu sunt cea care dansează goală
Peste ruinele vieţii adevărate
Ca o flacără de nestins
Iubitule

____________________________

Acest pământ nu e patria mea
E un loc în care m-am pomenit fără voie

Această cameră nu e a mea, iubitule
Aici e doar o sală de aşteptare
O celulă în care stă pironită o femeie
Care îmi seamănă de departe

Acest oraş nu e al meu
Nici un drum nu duce acasă

Această lumină a zilei nu e a mea
E doar

Acesta nu este prietenul meu
Singurătatea mea e mai tandră
Singurătatea mea e mai caldă
decât prezenţa străinului cu care îmi împart disperarea

Acest pământ e o ţară vitregă
Această odaie e un cavou
Acest oraş e dintr-o altă soartă, nu-l cunosc

Femeia din oglindă cu privire pierdută
Nu sunt eu
Nu mă căuta aici
Nu ştiu cine e această femeie cu ochii vineţi
Cu părul neîngrijit
Umilă
Servilă
Invizibilă

Privirea celor care îmi calcă pragul îmi acoperă chipul cu unul străin
Îmi aruncă peste piele una mai aspră
Şi peste ea o altă piele, întunecată
Şi peste ea o alta, dură ca metalul

Nu ştiu cine sunt aceşti oameni
Cine e prizoniera care îmi poartă numele
Aceasta nu e ţara mea

Bărbaţii din patria mea îmi spun frumoaso
Prietenii mei mă ţin în braţe

Nu vei găsi nimic din mine aici iubitule
Eu suflu peste oraşele dispărute
Şi le readuc la viaţă
Eu dansez goală printre focuri
De la începutul lumii
Din pieptul meu se revarsă primăvara
Peste creştetele damnaţilor

Femeia aceasta e doar sora mea geamănă
Rătăcită
Într-o soartă străină

Eu dansez goală
Peste ruinele vieţii adevărate
Ca o flamă de nestins

0 comentarii

Publicitate

Sus