Dimineaţă cu zaţ

M-am trezit astăzi - e luni, să nu uităm - întrebându-mă cum ar fi o altfel de dimineaţă, una în care tocmai ţi s-a schimbat ora de trezire. Cauza? Ai un alt partener, şi acesta începe, să spunem, serviciul mai devreme decât tine. Desigur, domnilor bărbaţi, râdeţi (chiar nu înţeleg, pe bune dacă înţeleg de ce râde şi piticul, doar nu are tupeul să se încadreze la categoria asta, dar te pomeneşti că nu s-a plictisit prea tare departe de mine tot timpul acesta), pentru voi nu se schimbă nimic în rău dacă noua iubită se trezeşte mai devreme: apare cafeaua făcută atunci când vă treziţi; eventual, dacă aveţi un dram de noroc, şi un mic dejun.

Pentru o femeie însă, mai ales la începutul unei relaţii, lucrurile nu stau deloc la fel de îmbucurător: este o regulă nescrisă că va trebui, la ora la care sună ceasul - mă rog, mai nou telefonul mobil, cu o melodie cât mai dătătoare de chef de viaţă - să fii prima care sare din pat (având grijă să nu-l accidentezi prea tare pe el - asta am uitat, celălalt te lăsa să dormi tu la margine, dacă tot te trezeai prima...) şi să fugi la bucătărie. Aici începe tevatura. OK, OK, toate cele necesare au fost cumpărate de seara, împreună, printre pupături şi alte chestii. Dar: cum bea cafeaua?! Poate că ştii deja că amară, sau cu miere, sau cu două linguriţe de zahăr - una din chestiile de bază pe care o femeie e musai să le remarce la primele întâlniri -, dar nu ştii cât de tare o bea. Sau dacă vrea lapte dimineaţa. În fine, te trezeşti că măsori apa cu ceaşca, la fel ca atunci când ai învăţat prima dată să faci cafea - la naiba, ar fi culmea să greşeşti tocmai cafeaua la primul mic dejun împreună, asta ar fi mai grav decât dacă ai arde friptura în prima seară sau nu ar creşte primul chec, acestea se mai reglează eventual în alte moduri plăcute, pentru simplul motiv că se întâmplă la alte ore ale zilei.

Odată cafeaua făcută, te apuci de sandviciuri. Aici e mai uşor, nu sunt multe chestii noi la care te poţi aştepta la un bărbat în materie de preferinţe la sandviciuri. Ei, na, piticule, ia mai slăbeşte-mă, sunt pe deplin conştientă că acum o grămadă dintre cititorii mei bărbaţi au sărit ca arşi, protestând în faţa calculatorului, dar te înşeli, nu cred că vor abandona lectura, sunt poate doar mai intrigaţi decât la început. În fine, important este să pui cât mai multe chestii pe felia de pâine şi din belşug. Nu-i nevoie să te agiţi, dar o faci. Pui şerveţele (în timp totul se va schimba în ia pune şi tu şerveţelele şi farfuriile pe masă, iubitule, ce stai aşa şi te uiţi la mine, ai impresia că aterizează singure acolo în fiecare dimineaţă?) dar pentru moment trebuie păstrate un pic aparenţele.

Exit ea, intră el. Vorba vine exit, dar cel mai probabil te dai la o parte când apare el, încă somnoros, lăsând urme de apă pe gresie. Desigur, desigur, îţi muşti buzele, şi în acest moment s-ar putea să te întrebi ce ţi-a trebuit o nouă relaţie, când ţi-a luat atât de mult timp să-l înveţi pe cel dinainte la ce folosesc prosopul, covoraşul de baie şi papucii. Dar, eroică aşa cum eşti, te uiţi la el (e drept, nu-i stă deloc rău abia ieşit de la duş), te uiţi la cafeaua aburind şi la masa pregătită şi zâmbeşti. E timp pentru toate.

În cele din urmă, el mănâncă un sandvici stând în picioare, nu dă nici o atenţie cafelei, te ia în braţe la fiecare două minute şi se minunează de simplul fapt că eşti trează la ora aceea, tu te încrunţi şi-l întrebi cum e cafeaua, de ce nu stă jos, de ce nu mănâncă, Dumnezeule are de gând să pună sare şi pe brânză?!, apoi totul se cufundă în linişte. Brusc, la fel de simplu precum s-a aşternut, liniştea se sparge odată cu farfuria pe care, de emoţie, o scapi pe jos, iar el mormăie liniştit: Iubito, lasă-le încolo de cioburi şi hai să mă iubeşti puţin în dimineaţa asta. Iar piticilor te anunţ că le-am pus gând rău, am căutat pe net cele mai bune metode de tortură... moartea e un chin prea mic pentru ei... pentru început cred că îi vom gaza.

Ei bine, nu vă lăsaţi înşelaţi. Peste un an, tu vei face fix acelaşi ritual, excluzând întrebările, iar acestea, în chip miraculos, se vor muta la el: De ce nu-i fierbinte cafeaua? Auzi, dar salam din acela de care am mâncat acum două săptămâni nu ai mai luat? - de parcă tu ţi-ai nota undeva într-un carneţel special toate astea - Nu vrei tu să faci un ceai negru azi? Şi uite aşa mă întreb dacă n-ar fi mai bine să dormi tu, femeie, liniştită, chiar din prima zi şi să-l asculţi seara cu interes plângându-se de cafeaua infectă pe care o bea de la automatul de la serviciu?

Dar răsuflaţi liniştiţi, alături de piticul meu care tremură acum printr-un ungher - nici respiraţia nu i-o mai aud - toate acestea nu sunt decât simple ipoteze de lucru, dimineaţa ne deşteaptă acelaşi telefon care vibrează la aceeaşi oră de ani de zile; cafeaua, untul şi cornurile sunt deja automatisme, iar zâmbetul lui care ţine loc de bună dimineaţa nu s-a schimbat câtuşi de puţin nici de ieri, nici de anul trecut. Just remember the next time you wanna fall in love. La urma urmelor, cel mai greu ar fi să le faceţi cunoştinţă piticilor. Mai ales că, la primele ore ale dimineţii, voi aţi fi încă mult prea lenţi, iar piticii, aşa cum bine ştie oricine, mai acizi decât oricând.

Piticule, ieşi de-acolo şi hai să bem o cafea. Nu are nici un pic de zaţ, aşa cum îţi place ţie. Trebuie neapărat să-mi povesteşti de cine eşti tu îndrăgostit. Şi, încă o chestie: de ce nu te văd niciodată dansând?!