Mihaela Soare: Am ajuns balerină prin multă dăruire, pasiune, perseverenţă, multe ore de studiu individual şi prin calităţile fizice şi psihice necesare acestei meserii.
La 9 ani am fost admisă la Liceul de Coregrafie "Floria Capsali" în urma unei selecţii riguroase, începând un drum lung pe meleagurile dansului, un drum presărat cu reuşite, cu determinare, cu dragoste şi seriozitate. Pentru a fi balerin e nevoie de o proporţie specifică a corpului, de simţ ritmic, de memorie kinestezică, de calităţi specifice dansului, altfel dorinţa nu este suficientă în urmarea acestei meserii.
Lucrul cu mai mulţi coregrafi, profesori şi asistenţi m-a ajutat enorm în formarea mea ca balerină
O.M.: În ultimul an de liceu, Mihaela Soare a avut şansa de a urma cursurile Academiei de Balet din Colorado, ca bursieră. Acolo aţi avut şansa de a lucra cu maeştri precum Martin Freedmann, Gabriela Komleva şi Gilbert Meyer. Cât a fost de importantă această experienţă?
M.S.: În Statele Unite am avut pentru prima oară şansa de a lucra o oră de studii în stilul George Balanchine, lucru ce m-a fascinat enorm. Am urmat de asemenea cursuri de dans contemporan, actorie, stretching TheraBand şi repertoriu de dans clasic. Această experienţă a avut un rol determinant în abordarea şi relaţionarea mea cu dansul după terminarea liceului.
Flexibilitatea trecerii de la un stil de lucru la altul, şi anume faptul că se preda şi Balanchine şi Vaganova în acelaşi timp, a fost pentru mine foarte util. Lucrul cu mai mulţi coregrafi, profesori şi asistenţi m-a ajutat enorm în formarea mea ca balerină.
O.M.: Din 2000 sunteţi membră a companiei de balet a Operei Naţionale din Bucureşti, iar din 2005 prim solistă. Nu a existat tentaţia plecării spre alte zări?
M.S.: Cu siguranţă da. La 24 de ani am primit o ofertă de a pleca în Germania, însă faptul că familia mea este în Bucureşti, a constituit întotdeauna o ancoră.
O.M.: Cine au fost personalităţile care v-au influenţat în şcoală, în perioadele de perfecţionare şi respectiv după aceea, când aţi ajuns pe scena Operei din Bucureşti?
M.S.: Aş începe cu profesoara mea din liceu -doamna Ana Carianopol, care a avut multă răbdare timp de 9 ani şi ne-a fost aproape. Din perioadele de perfecţionare i-aş aminti pe Martin Freedman şi Gabriela Komleva, pe Gilbert Meyer, iar mai apoi pe maeştrii Florin Mateescu, Petruta Almosnino, Mihai Babuska, Anne-Marie Vretos, Alin Gheorghiu, Alinta Vretos, Simona Şomăcescu, Corina Dumitrescu, Laura Contardi.
O.M.: Care au fost partenerii de scenă cu care aţi colaborat cel mai mult la Opera din Bucureşti sau coregrafii cu care aţi lucrat cu cea mai mare plăcere?
M.S.: Cel mai mult am colaborat cu prim-balerinii Robert Enache, Bogdan Cănilă, Mihai Mezei, Ovidiu-Matei Iancu, Shuhei Yoshida, Vlad Toader. O deosebită plăcere a fost să am şansa să lucrez cu coregrafii Vasily Medvedev şi Stanislav Feco, Davide Bombana, Renatto Zanella, Mihai Babuska, Laura Contardi (asistent al coregrafului Alexei Ratmanski), Elke Sheppers (asistent al coregrafului Jiri Killian) şi doamna Alexa Mezincescu.
O.M.: Nikia şi Gamzatti în Baiadera, Kitry în Don Quixote, Aurora în Frumoasa din pădurea adormită, Gulnara în Corsarul, Clara în Spărgătorul de nuci, Albă ca Zăpada din baletul cu acelaşi titlu, Charpillon în Casanova, Russian Girl în Serenada - Balanchine, Cuplul principal în Vals Fantezie - Balanchine, Petite Mort - Falling Angeles - Jiří Kylián, Classical Symphony - Yuri Possokhov, Helena - The Dream - Sir Frederick Ashton, DSCH - Alexei Ratmansky, Prima Silfida - La Sylphide - H.S. Lovenskiold, Tango Fatal - Eduard Clug, Sophia - Femei - Gheorghe Iancu. Şi lista ar putea continua. Care dintre aceste roluri v-a adus experienţe memorabile?
M.S.: Pentru mine fiecare rol are o încărcătură emoţională memorabilă şi pot să spun că în spatele fiecărui rol există o poveste, uneori fericită, alteori tristă.
Charpillon din baletul Cassanova, reprezintă un rol memorabil, datorită faptului că dansam pe scenă fiind însărcinată cu băiatul meu - Alexandru, lucru pe care nu pot să-l uit niciodată.
Balerinii profesionişti sunt înzestraţi cu o memorie kinestezică, fără de care nu ar putea profesa
O.M.: În 2012, aţi participat la cursurile Accademiei Teatro Alla Scalla. Este baletul un domeniu în care se învaţă în permanent?
M.S.: Da, baletul reprezintă un domeniu care se dezvoltă permanent, iar balerinii sunt condiţionaţi prin natura meseriei să înveţe, să se documenteze, să caute noi metode de a evolua, să se informeze. Un balerin profesionist învaţă o coregrafie, pe care ulterior o redă fără partitură, fără sufleor... Pe scenă eşti pe cont propriu, de aceea balerinii profesionişti sunt înzestraţi cu o memorie kinestezică, fără de care nu ar putea profesa.
O.M.: Recent, în aprilie 2021 aţi fost invitată specială pentru rolul Kitry din spectacolul Don Quijote la Cairo Opera House. Cum s-a întâmplat - mai ales într-o perioadă atât de dificilă - şi ce va urma în relaţia cu opera din Cairo?
M.S.: În mai 2020, Opera Naţională Bucureşti a transmis online spectacolul Don Quijote, unde eu am interpretat rolul Kitry şi se pare că mi-a purtat noroc.
A fost o invitaţie oficială şi îi mulţumesc doamnei director artistic a companiei pentru invitaţie şi apreciere. Sunt în negociere pentru un alt rol şi aştept cu nerăbdare şi alte colaborări.
O.M.: Preocupată şi de aspectele regizorale ale meseriei, sunteţi licenţiată în artele spectacolului - coregrafie la Universitatea De Arta "Gheorghe Cristea"- clasa prof. Ioan Tugearu şi absolventă de master a UNATC "I.L. Caragiale" la specializarea coregrafie şi performanţă în dans, la clasa prof. conf. univ. dr. Simona Şomăcescu. De ce aţi simţit nevoia să urmaţi aceste studii. Orice prim solist îşi doreşte să vadă scena şi din perspectiva coregrafului sau nu neapărat?
M.S.: Am urmat aceste studii din dorinţa de cunoaştere şi perfecţionare. Studiile joacă un rol esenţial în formarea noastră şi deschid porţi ale cunoaşterii, pe care altfel cu greu le poţi accesa. Cred că mulţi cochetează cu ideea de "a fi coregraf", însă îţi trebuie foarte mult talent creator. Spectacolul meu de licenţă a avut peste 20 minute şi mi s-a părut interesant să vezi lucrurile din altă perspectivă. Sunt atrasă şi de creaţie, însă până acum timpul nu mi-a permis să mă implic activ, concret. Cine ştie ce va urma...
O.M.: După 16 luni de întrerupere a contactului cu publicul din cauza pandemiei, cum priviţi retroactiv această perioadă?
M.S.: A fost o perioadă dificilă, greu de gestionat din toate punctele de vedere, o perioadă în care noi - artiştii ne-am pus întrebarea dacă mai continuăm. Pentru balerini a fost enorm de greu, ne-am antrenat acasă, am încercat să găsim tot felul de metode pentru a rămâne într-o formă fizică bună, practic am dus un război profesional. Orice artist e inexistent fără public. Trebuie să nu uităm acest lucru, pentru că este primordial.
O.M.: Credeţi că ar putea exista un viitor on line al artelor spectacolului?
M.S.: Nu, nu cred acest lucru. Poate un viitor paralel faţă de sala de spectacol, care să fie şi on line, însă strict on line nu cred. Această pandemie a produs un clivaj fizic enorm între spectator şi artişti. Publicul are nevoie de acea energie specifică unei săli de spectacol. Publicul are nevoie de emoţie, emoţie care este imposibil de redat în online.
O.M.: Sunteţi preocupată de pedagogie. Colaboraţi cu asociaţia WASP într-un proiect ce vizează o implicare activă în susţinerea viitoarelor talente şi predaţi dans clasic ca invitată la Sena Studio Balet. Este o preocupare care vă pasionează?
M.S.: Mă pasionează enorm să predau, cel mai mult îmi place să predau studii, însă lucrez cu plăcere şi repertoriu. Mă implic în această activitate cu mare plăcere şi dăruire. Pedagogia este o ramură foarte sensibilă, unde trebuie să te implici total, să fii racordat mereu la informaţii noi pentru a avea performanţă.
Baletul este o meserie frumoasă şi grea. Este un stil de viaţă.
O.M.: Ce aţi spune unui tânăr care vrea să înceapă studiul baletului în zilele noastre, cum l-aţi îndemna să aleagă această meserie?
M.S.: Baletul este o meserie frumoasă şi grea. Este un stil de viaţă. Este o meserie care cere să te dedici necondiţionat, în permanenţă. Trebuie să ai cel puţin o calitate din punct de vedere fizic, trebuie să ai capacitatea să rezişti la efort fizic şi psihic susţinut şi să iubeşti din tot sufletul Dansul. Este foarte greu, dar merită!
O.M.: Opera Naţională din Bucureşti aniversează 100 de ani în 2021. Dacă aţi fi putut alege şi aţi putea călători cu o maşină a timpului, în ce epocă a Operei bucureştene v-ar fi plăcut să activaţi?
M.S.: Cred că mi-ar fi plăcut să activez undeva la mijloc de secol 20. Efervescenţa dansului în acea perioadă se afla la cote maxime, iar balerinii erau apreciaţi enorm.
Repertoriu (roluri şi dansuri):
Russian Girl - Serenade - coregrafia George Balanchine
Cuplul Principal - Vals Fantezie - coregrafia George Balanchine
Kitry - Don Quijote - coregrafia Jaroslav Slaviski,
Julietta - Romeo & Julieta - coregrafia Renatto Zanella
Nikia - Bayadera - coregrafia Mihai Babuska
Swanilda - Coppelia - coregrafia Corina Dumitrescu
Red Couple - Opus - Beethoven, coregrafia Renatto Zanella
Polka Pizzicatto - coregrafia Renatto Zanella
Aurora - Frumoasa din pădurea adormită - coregrafia Alexa Mezincescu
Medora - Corsarul - coregrafia Vasily Medvedev
Aurora - Frumoasa din pădurea adormită - coregrafia Vasily Medvedev şi Stanislav Feco
Clara - Spărgătorul de nuci - coregrafia Alexa Mezincescu
Zâna dulciurilor - Spărgătorul de nuci - coregrafia Oleg Danovski
Kitty - Anna Karenina - coregrafia Ioan Tugearu
Charpillon - Cassanova - coregrafia Monica Fotescu-Uta
Principle couple - Valse - Glinka - coregrafia George Balanchine
Last couple - Petit Morte - coregrafia Jiri Kyllian
Nikia - Bayadere - coregrafia Mihai Babuska
Gamzatti - Bayadere - coregrafia Mihai Babuska
First Silphide - La Silphide - coregrafia Johann Kobborg
Alba ca zăpada - Albă ca zăpada şi cei şapte pitici - coregrafia Francisc Valkay
Simfonia fantastică - Gigi Căciuleanu
Myrtha - Giselle - coregrafia Mihai Babuska
Classical Symphony - coregrafia Valery Possokov
Helena - Midsummer night dream - coregrafia F. Ashton
Candellas - Amorul Vrăjitor - Manuel de Falla, coregrafia Carlos Villan
Simfonia Patetică - coregrafia Olivier Patey
Tango Fatal - Tango. Radio & Juliet, coregrafia Edward Clug
Carmina Burana - coregrafia Davide Bombana
Sofia - Femei - coregrafia Gheorghe Iancu
Trei puncte - coregrafia Alin Gheorghiu
Armonii trecute - coregrafia Laurenţiu Guinea
Palladio - coregrafia Mihai Babuska
3 cupluri - DSCH - coregrafia Alexei Ratmanski