Înger Vagabond

Noi, Dimitrie Stelaru, n-am cunoscut niciodată Fericirea
Noi n-am avut alt soare decât Umilinţa.
Dar pană când, înger vagabond, până când,
Trupul acesta gol şi flămând?

Ne-am răsturnat oasele pe treptele bisericilor,
Prin păduri, la marginea oraşelor.
Nimeni nu ne-a primit niciodată
Nimeni, nimeni..
Cu fiecare îndărătnicie murim
Şi rana mâinilor caută pâinea aruncată.

Marii judecători ne-au închis
Stăruind în ceaţa legilor lor,
Pe frunţile noastre galbene au scris:
"Vagabonzi, hoţi, nebuni. Lepădaţii noroadelor.
Casa lor e temniţa. Puneţi lacăte bune fiarelor."

Odată, poate, cu înfriguratele zori, vom sângera
Şi spânzurătorile ne vor ridica la cer.
Dar, lasă, Dimitrie Stelaru, mai lasă!
Într-o zi vom avea şi noi sărbătoare
Vom avea pâine, pâine,
Şi un kilogram de izmă pe masă.

(în perioada 1 octombrie 2021 - 31 decembrie 2021, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)