Art nouveau

"Cobori să faci o baie cu mine?", te-a întrebat într-a doua sau a treia seară. Fără să fii un entuziast al băilor termale, cele de la hotelul vostru, Gellért, erau faimoase, meritau încercate, măcar văzute, aşa încât ai spus un "Da", chiar dacă uşor indecis. Ai scotocit prin geanta de voiaj după slip şi ochelarii de înot care nu-ţi lipsesc la nici o deplasare, ţi-ai pus halatul şi papucii hotelului, şi ai ieşit pe culoar chiar când ieşea şi ea din camera ei, îmbrăcată în acelaşi halat alb şi papuci ca şi tine. "Ce mă bucur, îmi lipseşte apa", ţi-a spus ea, "acasă nu trece o zi fără o baie în mare!" Casa ei era undeva prin Spania, îţi spusese în prima zi, dar nu reţinusei unde, nu fusesei prea atent.

La ora aceea nu era nimeni la bazin în afara voastră. Aţi înotat în cerc, în direcţia indicată, aceeaşi ca la tango, deşi nu exista riscul să vă ciocniţi cu nimeni. Când aţi obosit, v-aţi aşezat umăr lângă umăr pe banca de piatră de sub statuia de unde curgea jetul de apă caldă, şi aţi stat o vreme acolo, până când aţi început să simţiţi fiecare frigul pe jumătatea de corp pe care nu ajungea apa caldă. Aţi urcat atunci înapoi, şi ai condus-o până la camerei ei. Ea s-a oprit în faţa uşii, privindu-te în timp ce te depărtai. Ai auzit-o cum apasă pe clanţă doar după ce tu apăsasei pe a ta.

Cu o zi înainte, în autocarul care vă ducea în nu ştiu ce loc unde aveaţi de lucru, ea se ridicase de la locul ei, din faţă, şi, zâmbitoare, venise de mai multe ori să stea de vorbă cu tine, în spate. Nu ştiusei cum să răspunzi semnelor ei repetate de simpatie, rămăsesei de fiecare dată stingher pe locul tău.

"Am impresia că ai făcut o cucerire", ţi-a spus mai târziu, la masă, un coleg bulgar, dar asta mai mult te-a mirat decât bucurat.

În seara de adio, aţi decis să mergeţi cu toţii să dansaţi. Tu ai propus să căutaţi un loc unde se dansează tango. Ceilalţi au râs, şi au găsit un local cu muzică disco. Nu-ţi prea plăcea muzica, aşa că te-ai aşezat la bar, şi ai comandat de băut. Ea s-a dus direct pe ringul de dans, unde, de una singură, a început să se mişte în ritmul muzicii. La început te-a privit, dar tu te-ai prefăcut că n-o vezi, agăţându-te de paharul tău. Apoi ea a renunţat să te mai privească, şi a închis ochii, continuând să danseze ca în transă. Când ringul s-a umplut, mai mulţi au vrut să se apropie de ea, dar ea nu i-a băgat în seamă. Tu nici măcar n-ai încercat. Spre dimineaţă, v-aţi întors la hotel, tu înţepenit de atâta stat pe scaun, şi ameţit de atâta băutură, iar ea sfârşită, şi leoarcă de transpiraţie de atâta dans. De acolo v-aţi dus separat spre aeroport, aveaţi bilete la ore diferite, zburaţi fiecare într-altă direcţie.

(Bucureşti, iulie 2021)