pe vremea aceea fiecare vară
purta numele unei fete frumoase
ceasurile serile hazardul
împrumutau chipul ei
numele ascuns în fiecare cuvînt -
măştile vîrstei
în urmă se închideau porţi
trecerea prin vîrsta de aur
se armonizau scene prozaice
cu icoane
se cohabita cu spectrele
tuturor menestrelilor ce au trăit vreodată
apoi masca aceea a murit
şi nu a rămas decît poemul acesta.
1 comentariu
Arhiva rubricii
Diphylleia grayi, Ruxandra CesereanuDescântec, Simona PopescuFiul risipitor, Gabriele Tinti, traducere de Ioana IeronimSamuel, Mariana MarinPământ pătruns în inimă, Gabriela MelinescuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate