~Cesar Manrique Foundation~
Cesar Manrique, arhitectul vulcanilor, magicianul lavei, regele cârtiţelor, exuberantul prinţ al cotloanelor pământului, îndrăgostit de soarele alb din zgura neagră. Anii '70. Musica de los elementos, Solar, Pedro Ojesto, Joaquin Chacon, Jardinde Cactus, Jameos del Agua, grote, peşteri, grădini din stancă, peisaje moarte de vii ce sunt. Morişti, totemuri din fier şi oglindă, alb, alb, alb era sufletul dânsului.
~LagOmar~
În Nazaret, restaurant fain, jazzy, în fosta vilă a lui Omar Shariff, se spune că o pierdu' într-o noapte jucând bridge. Arhitect & design: Cesar Manrique. Numele ăsta îi peste tot şi'ntoate aci.
~El Asador Restaurant~
Papas con mojo. A mică râde de nu mai poate, "hi, hi, hi, papa cu sos, hi, hi, hi" de fapt îs picioci locali cu coajă cu tot fierţi, prăjiţi în sare de mare cu sos - mojo, tare bun, din usturoi, ardei iute roş, au verde, coriandru, oţet şi ulei de măsline. Conejo del Salmarejo, tocăniţă de iepurilă marinat în ierburi. Dulciuri: Tirijalas bienmesabes, adecă lapte de pasăre - oeufs a la neige- bunica făcea d’astea. Rom, vinuri dulci, cam prea dulci dupa gustu-mi, am dat însă şi de unele bunicele, seci, El Grifosau Marques de Caceres.
~Bodega Restaurante La Casona de Yaiza~
Are tapas bune. Salpicon demariscos, salată cu ceapă, ardei iute, ardei capia, porumb, crab, crevete, toate astea îs stropite din abundenţă cu lămâie au oţet. Pentru beţivani, în loc de ciorbă de lobodă. Ropa Vieja, care însemnă nu funie veche, ci "haina veche", din carne tocată, de tot soiul cu morcov, usturoi, ceapă, ardei verde iute, roşii, năut, linte. Albondigas, un fel de chifteluţe marinate din carne şi cârnat măcinat, în sos picant din roşii şi boia. Carne de Cabra, friptură de capră cu trei iezi, prinţesa mică zice că dansa capre nu mănâncă. Se uita la mine urât.
~La Curva Night Club~ Aici n-am fost da-mi plăcu' numele, mâne merem să aruncăm banii-n cazinoul local. Dacă câştig, cumpăr toate caprele din insule şi le dau prinţesei mici care tocmai a infiinţat ASC - Asociatia pentru Salvarea Cabrelor- de’s prea multe şi n'are un'le pune, vă trimit şi vouă ceva capre. Să-mi ţineţi pumnii.
Pap
Am văzut şi nişte locaţii pentru filme în Timanfaya, parcul naţional. Moby Dick, One million years BC cu Raquel Welch, tinerică şi ţâţoasă, When dinosaurs ruled the earth, Journey to the centre of the earth, Barbarella cu Jane Fonda, dragostea mea de adolescent. Jane, nu Barbarela. Doctor Who, Enemy mine, The search for treasure island.
Papas con Mojo - 2
Ş'asa, cazinou zisei, cazinou făcui. Pus tărie pe spinarea arsă de soare în lipsă de spirt, de puţeam a rom, precum crâşma de la Ceasul Rău din Braşov, a bere, papion de credit, ceva mărunţiş şi purcesei, singur. Adică cu un amic neerlandez. Prinţesa mare ştie că în aste situaţii prefer să fiu singur. Când joc adecă. Voi jucaţi? Pe bani? Cum? N'aud. Nu? Chiar deloc? Ceva în plic, au cum îs acuma de le razi, au loto, au automate, cuvântul vine de la otoman, prima jucarie robot, un turc.. otoman, de unde şi voroaba, cum îi turcu' si pistolu' aşa şi eu. Hoţoman. Nu jucaţi, care vra să zică. Chiar nimic? Nici, Nu te supăra frate? Au table? Remi? Nici asta?
Eu joc. Îi fain, îţi bate inima repede şi esti pentru un moment tambur major. Cam odată, două, pe an, nu mai mult, chiar aşa de dobitoc nu's nici eu. Să revin la revenire, repejor.
Black Jack, asta joc. 21. Adecă cine are mai aproape de 21 de punctişoare. Pot să fie şi alţii care merg pe mâna ta. Acuma trebuie să'nţelegeţi că oricât aş avea eu în mână crupierul îi obligat să joace până când are un minim de 17 puncte. Dacă primele două carţi îs, as cu 10, valet, damă au rege, îi Premiul Mare, adecă Black Jack şi se plăteste 3 la doi. Prima carte îi pe faţă, restu' pe dos. Una pe faţă, una pe dos, ca la tricotat ciorapi. Aţi inteles cum devine chestiunea, crez. Booon.
Câştig. O dată, de două ori, de trei şi în loc să mă opresc, continui. Pierd tăt ce aveam şi ceva'n plus. Mă uit la ceas, îi trei noaptea. Phii ce repede trecu’ timpul. Observ publicul consumator. Englezi, nemţi, americani, spanioli, ceva olandezi, trei japonezi mici şi niste ruşi. Despre dânşii vreau să vă scriu. Imenşi, buhăiţi, năclăiţi, cu inele, fumează ţigară de la ţigară, în lanţ, au haine bune, scumpe dar stau pe dânşii ca pe dânsul gard, îs bogaţi, ştiu asta şi etalează marfa ca pe galantar. Lanţu' sclipeşte, ceasu' sclipeşte, ghiulu' sclipeşte, briantina sclipeşte, ochii sclipesc, ce mai, pe dânşii poţi să-i pui liniştit în pomul de Crăciun din bâlci aşa de cu sclipici îs. Vorbesc tare, autoritar, nu-s politcoşi. Culmea, câştigă. Joacă la ruletă, jocul prostănacului, şi câştigă domne', câştigă en gros. Se bat pe spate. Chiuiesc. Pocnesc dăn deşte pentru încă o vutcă. Unde-s ruşii de altă dată? Visători precum Volga? Cu toate astea îs singurii cinstiţi. Eu şi de câştigam nu mă entuziasmam aşe. Unul din dânşii se ridică şi joacă tontoroiul, chiuie ceva pe ruseşte. Îmi devin simpatici. Îs sinceri păturicii ăştia. Am ajuns la concluzia că ne globalizăm pe zice trece. Până şi-n insule. Îmi amintesc cum într-o bună dimineaţă, cu mulţi ani în urmă, când îmi sorbeam cafeul pe o terasa din Rotterdam era cât p'aci să comit o crimă. Eu cafeneam încetişor citind gazeta, când, aud dintr-o dată, cum se zguduiesc ferestrele în urletul Intrenaţionalei, SCULAAAAŢI VOI OROPSIŢI AI SORŢIIII, pe limba kurda drept îi, dar muzichia o recunoscui, defilează prin faţa'mi blancă, steaguri roşe, Marx, Lenin, Stalin... Să leşin nu alta. Am luat un scaun şi voiam să-l arunc spre dânşii, mă opreşte din crimă, garsonul, Jan, zice: Pap, îs inofensivi, dânşii ţipă, dânşii aud. Când termină demonstraţiunea vin aici şi joacă la automate, îs clienţi buni. Dau şi bacşiş.
Papas con Mojo 3
Şi aşa, mă întorsei dintre băştinaşi. În bagaju-mi adusei:
Două penare din lemn, cu ţigări de foi cubaneze, Monte Cristo, acolo foarte ieftine. O piatră cu sclipiri galbene, de licurici, dintr-un vulcan negru. Un album Cesar Manrique. 286 de fotografii. Una bucată prinţesă mică, extra pistruiată şi cu o coadă oranjă din lână şi mărgele, împletită-n plete de către o doamnă din Sudan, undeva pe o faleză, pentru modesta sumă de zece euro. Prinţesa mare adiacentă, fără pistrui. O sticloanţă cu lichior de banane'n dânsa. O brăţară de piele neagră, lucioasă, cu o închizătoare mică de argint. Mărgele albăstrui. Nisip în papuci. Un tricou cu portretul lui Ernesto. O hartă. Nişte desene. Un minuscul walkman MP3 cu dictafon şi radio. O şopârlă din tablă, artizanat local. Numărul conacului nostru, din faianţă, îi albastru ca marea, pe un fond alb şi are un chenar cu flori multicolore, micuţe. Tare fain.
