"Un film de văzut, gândit şi trăit, un thriller cerebral, sumbru şi incendiar - la propriu!" (Revista golan), "o combinaţie de pariuri asumate" (Adevărul), "răstoarnă aşteptările şi repoziţionează totul în cu totul altă direcţie" (Radio România Cultural) sau "În empatia pentru erou şi charisma lui Bogdan Farcaş stă cheia succesului filmului." (LiterNet) sunt doar câteva din felurile în care criticii de film au descris Neidentificat din momentul lansării în cinema.
Vă prezentăm în cele ce urmează un interviu cu Bogdan Farcaş, realizat pentru LiterNet de Laura Ducu.
Laura Ducu: În opinia ta, care sunt punctele forte ale acestui film?
Bogdan Farcaş: În primul rând cred că e un film ALTFEL. Şi când zic asta mă refer la faptul ca e altceva pentru filmul românesc. Cu toate că rămâne un subiect universal. Oamenii au tendinţa să respingă cumva cinematografia autohtona pentru un soi de legendă care s-a perpetuat până acum, conform căreia filmele noastre sunt plicticoase. Ori nu e deloc aşa. Lucrurile s-au schimbat mult între timp. Neidentificat e un thriller "ca afară" doar că vorbit în română. Iar în al doilea rând, are ceea ce au toate filmele astea străine care ne plac: sunet şi imagine excepţionale!
L.D.: Cum ai descrie colaborarea ta cu Bogdan Apetri?
B.F.: Toată întâlnirea cu George Bogdan Apetri a fost ca o aşteptare care a luat sfârşit. Ca şi cum existau închipuiri în mintea mea cu regizorul perfect, aşa cum îl văd eu, şi deodată năluca asta a devenit aievea. Dumnezeule, câte am învăţat de la Bogdan! M-am întors la şcoală, pur şi simplu.
L.D.: Actorie de film vs. Actorie de teatru - cum ai descrie această trecere?
B.F.: Nu cred că este o trecere, ci mai degrabă o recalibrare. Actoria de teatru e mai vizibilă, mai evidentă pentru că trebuie să ajungă până la oamenii din ultimul rând. Cea de film e mai introspectă, mai intimă. Aud destul de des termenul "teatral" spus ca şi cum ar fi ceva negativ. Cred că oamenii fac confuzii cu actorii de demult sau cu ce îşi imaginează ei că era pe vremuri. Nu mai e aşa azi! Lucrurile s-au schimbat şi teatrul nu mai chestia aia scorţoasă şi cu binoclu, disponibilă doar pentru cunoscători. Deloc! E mai viu ca niciodată şi cu poveşti mai aproape de noi ca oricând. Lucrez pe film cu foarte multe lucruri pe care le-am luat din teatru.
L.D.: Dacă ar fi să faci un Top 3 al provocărilor pe care Neidentificat ţi le-a adus în faţă, ţie ca actor, cum ar suna acesta?
B.F.: Prima şi cea mai mare a fost încercarea de a deveni personajul Florin Iespas. Nu a-l juca, ci a fi el! De asta se leagă totul, apropo şi de întrebarea de dinainte. La teatru mai joci, că de aia e teatru. La film nu prea merge ideea de joc. Camera vede fiecare milisecundă în care nu eşti personajul. Te vede când joci! Asta ar fi cea mai grea provocare, pentru că în încercarea asta a mea de a deveni Florin Iespas mi-am schimbat, pentru câteva luni, complet stilul de viaţă. Nu am mai fost eu. Pur şi simplu nevastă-mea locuia cu altcineva în casă. Şi m-a înţeles, am fost norocos. A doua provocare a fost să gestionez emoţia primului personaj principal primit de mine într-un film făcut de un aşa regizor. Cred că mi-a stat asta în minte mult timp şi după ce am terminat filmările. A fost un fel de presiune pe care o puneam eu asupra mea. Tot nevastă-mea îmi spunea: "băi, relaxează-te puţin, măcar!" şi eu îi spuneam "OK", dar tot încordat umblam. A treia a fost să găsesc resurse să rămân concentrat pe toată perioada filmărilor. Eu sunt vorbăreţ si spun des bancuri. Îmi place să stau permanent cu oamenii, să râdem, să facem poante - ceva total opus personajului Florin Iespas. Pe parcursul filmărilor, după duble, mă retrăgeam în colţuri şi nu mă gândeam la nimic altceva decât la ce am de făcut. E destul de greu să rămâi focusat pe o perioadă atât de lungă, dar uite că am reuşit.
L.D.: Personajul interpretat de Bogdan Farcaş este, în fapt, un anti-erou, un personaj care însumează multe trăsături detestabile. Care ai zice, însă, că este acea trăsătură care l-ar face demn de iubire?
B.F.: Pentru mine toate trăsăturile lui îl fac "iubibil", dar eu l-am construit, aşa că sunt subiectiv.:) Dacă ar fi să aleg una... aia ar fi inteligenţa. Mi se pare un personaj atât de inteligent, încât în ciuda faptelor sale capătă carismă. Felul lui de a construi crima "perfectă" e imposibil de urât.
L.D.: Crezi că poate exista mântuire / iertare pentru un personaj precum cel al lui Florin Iespas?
B.F.: Nu ştiu şi nu mi-am pus niciodată problema. Pentru mine, actorul care l-am jucat, evident că există mântuirea asta. Dar eu am văzut dincolo de imaginea din faţă. E doar un om care a iubit enorm şi a pierdut. E rătăcit în emoţie. Dacă adaugi şi fondul de psihopatie, atunci lucrurile se schimbă. Cred că publicul ar trebui să decidă dacă există mântuire pentru personajul ăsta, nu eu.
L.D.: Cum ţi se pare că este Neidentificat primit în România?
B.F.: Noi nu prea mergem să vedem filme româneşti. Nu se poate încă vorbi de un public mare de film în România şi e păcat că respingem cultura noastră în favoarea blockbuster-elor. Dar cei care l-au văzut au fost mai mult decât încântaţi. Am o groază de mesaje cu: "băăăăi, eşti nebun? E super-şmecher filmul!" sau cu "frate, nu e film românesc!".:) Există oameni care s-au înfuriat, pentru că filmul are şi subiecte secundare care ţin de noi, românii, şi care văzute faţă în faţă nu sunt prea plăcute. E ca o oglinjoară care îţi arată într-un colţişor problemele tale, ca societate. Cea mai ciudată remarcă am primit-o de la cineva care a venit după film şi mi-a spus că a căpătat curajul să facă ceva la care se gândea de mult timp. Aici m-am cam speriat!
L.D.: Care este cel mai frumos feedback pe care l-ai primit de când Neidentificat s-a lansat şi până acum?
B.F.: De departe cel al colegilor. Adică atunci când colegi din breaslă pe care îi admiri, precum Florin Piersic Jr sau Andi Vasluianu, îţi scriu public că ai făcut o treabă excelentă, e emoţionant. Pentru că ei ştiu cel mai bine cum e să lucrezi la un personaj. Un feedback aparte am primit de la nevasta-mea şi de la fiu-meu. Dar pe acesta nu îl încadrez la feedback-uri. La fel a fost cu mama şi tata. Când eram mic furam bani de la tata din buzunar şi fugeam la film. Acolo mă găsea ăl bătrân când eram de negăsit... în întunericul sălii de cinema. Ori acum am fost la film cu mama şi tata, iar ei se uitau pe pânză la mine. Mândri!! Dar asta nu e feedback. E doar un moment pe care îl aştepţi o viaţă!
Notă: Cel de-al doilea film din trilogia ce a debutat cu Neidentificat, filmul Miracol, a fost selectat în competiţia Orizzonti din cadrul celei de-a 78-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film de la Veneţia, care a avut loc în perioada 1 - 11 septembrie 2021. Din distribuţia acestuia fac parte actorii Ioana Bugarin, Emanuel Pârvu, Cezar Antal, Ovidiu Crişan, Valeriu Andriuţă, Ana Ularu, Valentin Popescu, Marian Râlea, Nora Covali, Natalia Călin, Cătălina Moga, Olimpia Mălai, Vasile Muraru şi Mircea Postelnicu.
Vorbind despre trilogie şi mecanismele prin care a luat naştere, regizorul Bogdan Apetri a declarat: "Mi-am dat seama că sunt lucruri comune în cele trei filme, cum ar fi secţia de poliţie, anumite locuri de filmare, personaje care ar putea să apară într-un loc sau altul. Nu am vrut să fac o continuare în sensul uzual. Poţi să vezi filmele separat, dar când le vezi împreună vei observa nişte legături, cum ar fi anumite personaje secundare dintr-un film care devin importante în altul. Astea sunt legături care mă ajută şi pe mine ca regizor, să gândesc dincolo de graniţele unui film.".
***
O co-producţie România-Cehia-Letonia, Neidentificat este un policier care reuşeşte să îmbine cu succes suspansul unui thriller, cu misterul caracteristic filmelor poliţiste şi atmosfera autentică de film noir, explorând cu mult tact şi intensitate peisajul interior al minţii şi sufletului uman. Din distribuţie fac parte Bogdan Farcaş, Dragoş Dumitru, Vasile Muraru, Emanuel Pârvu, Olimpia Mălai, Ana Popescu, Andrei Aradits, Kira Hagi, Ion Bechet.