Am încetinit paşii şi am privit cu atenţie balcoanele lungi înconjurînd fiecare etaj şi mai ales siluetele de un alb imaculat care se mişcau alene sau se sprijineau de perete privind apă limpede a lacului. Cînd am ajuns mai aproape mi-am dat seama că cele mai multe erau femei tinere. În holul de la intrare am descoperit un grup de fete, toate în halate albe, care ţineau sub braţ cîte o cutie de film şi intrau sau ieşeau dintr-o sală de cinematograf în miniatură.
Cele opt ore au trecut fulgerător şi eram deja ameţit de furnicarul în care nimerisem, dar mai ales de frumuseţea noilor mele colege. Nu ştiam la care să mă uit, roşind de fiecare dată cînd eram întrebat ceva.
În prima noapte am avut un vis lung în care trebuia să apar un palat plin de prinţese în rochii de mirese, ameninţate de un bandit a cărui ceată era ascunsă în parc şi în bărcile de pe lac. Am luptat cu disperare şi am gonit toţi duşmanii.
A două zi am primit o măsuţă într-un birou în care lucrau o duzină de fete şi trebuia să fac un adevărat slalom printre ele ca să nu le ating din greşeală. Pe un perete erau două uşi cu becuri roşii deasupra, care dădeau în două camere obscure servind la controlul şi probele peliculei virgine. Prima cameră era mai mare şi folosită destul de des, eu aveam de lucru în a doua în care erau doar cîteva aparate aşezate pe nişte mese joase. Am învăţat să mă orientez pe întuneric şi deşi m-am lovit de toate colţurile, nu am deranjat nimic.
În prima săptămînă am făcut abstracţie de halatele albe şi am realizat că persoanele din jur au chipuri şi personalităţi diferite. Cele mai multe fete erau drăguţe, în special cele blonde, aveau priviri sincere, directe şi păreau deosebit de prietenoase. Din secţia unde lucram îmi plăceau foarte mult doar cîteva, aveau nume luate din povestirile pe care le citeam seară în pat: Beatrice, Silvia, Nora, Mia, Bianca, Lily şi şefa de secţie, Lelia, o femeie de peste treizeci de ani care mie mi se părea foarte misterioasă.
Cînd fetele ieşeau pe balcon am început să observ prin transparenţa halatelor linia picioarelor, formă sînilor, muşchii pulpelor şi chiar ce purtau pe dedesubt. Nu cred să-şi fi dat seama că le urmăream, nu mai roşeam cînd eram în apropierea lor şi de cîteva ori le-am atins din greşeală fără ca ele să spună ceva. Cred că mă considerau un adolescent fără experienţă şi mă tratau cu indiferenţă.
Într-o zi cînd am intrat în grabă în camera obscură, am trîntit uşa şi după ce am stins becul din tavan am văzut o dîră de lumină care venea prin gauaă cheii, bucăţica de hîrtie neagră, care servise ca dop, sărise afară şi m-am aplecat plin de curiozitate privind în secţie. Nu se vedea decît partea de jos a mesei din mijlocul sălii la care stăteau pe scaune mai multe colege. Nasturii halatelor nu erau niciodată închişi pînă jos şi le puteam vedea genunchii, pulpele şi chiar lenjeria intimă. M-am retras speriat însă curiozitatea a învins şi m-am aplecat din nou. Încercăm să ghicesc cine stătea pe fiecare scaun, observasem deja că picioarele Silviei erau acoperite cu un puf blond, Beatrice avea o piele albă şi netedă dar de la genunchi în jos picioarele erau puţin mai groase, Nora era mică de statură şi avea un corp de păpuşă, Mia era înaltă şi subţire şi am recunoscut-o din prima clipă iar Lelia, şefa, avea forme plinuţe, Bianca şi Lily erau nedespărţite şi le puteam vedea cu claritate pielea bronzată a picioarelor, acoperită de cîteva aluniţe.
Am pus la loc dopul de hîrtie şi am ieşit din cămăruţa vopsită în negru observind că nu mă înşelasem, identificasem corect fiecare persoană. În zilele următoare mi-am făcut un obicei să spionez prin gaura cheii şi ajunsesem să cunosc destul de bine partea de jos a fiecărei colege.
Lucrăm alternativ în trei ture, prima săptămînă dimineaţa, a doua după amiază şi a treia de noapte. În schimburile doi şi trei nu eram decît cîteva persoane în secţie şi aşteptam cu nerăbdare să lucrez din nou de dimineaţă, să îmi văd muzele de care cred că eram puţin îndrăgostit.
Odată a trebuit să o ajut pe Silvia să facă nişte probe, am intrat cu ea în camera mare, am stins lumina şi dintr-o dată am simţit că mă aflu în altă lume. Fiinţa ei a umplut tot spaţiul şi m-a învăluit făcîndu-mă să ameţesc. M-a izbit mirosul ei de femeie tînără şi o căldură ciudată, alternată de cîte o boare rece, ce emana din trupul ei. Am făcut tot posibilul să nu o ating şi cele cîteva minute cît am stat lîngă ea mi s-au părut fără sfîrşit.
Beatrice era înconjurată de un cîmp magnetic care mă atrăgea continuu şi luasem obiceiul să interpun pe cîte cineva între noi. De obicei era tristă şi stătea cel mai mult în camera obscură unde îşi ţinea geanta plină cu lucruri feminine şi hîrtii. Într-o zi am văzut un plic care zăcea lîngă geanta ei şi cînd am vrut să îl pun la loc a căzut din el o scrisoare. Nu m-am putut stăpîni şi am citit-o în grabă neînţelegînd mare lucru. Era de la fratele ei care locuia într-o altă ţară şi părea un fel de spovedanie, vorbea de un păcat de neiertat care se întîmplase între ei în vacanţă din primăvară cînd ea îl vizitase şi o ruga să îi spună dacă are vreo problemă, îi promitea că o va ajuta cu bani. Nora era chemată în fiecare zi la telefon şi am luat obiceiul să îi ascult convorbirile, de multe ori era vorba de cîte o întîlnire în oraş, în faţa unei cofetării sau a unui cinematograf. Am înţeles că era înnebunită după dulciuri şi filme de dragoste.
Lily şi Bianca erau cele mai bune prietene şi aveau mult de lucru în camera obscură, intrau împreună şi stăteau acolo cel puţin o jumătate de ora. Mia venea îmbrăcată în fiecare zi cu altă rochie şi o observăm, prin crăpătura uşîi, cînd se schimba în camera mică. După cîteva luni aveam impresia că pe colegele mele le cunosc de mult şi mă simţeam ca într-o mare familie. Ştiam cîte ceva despre ele, care erau singure sau măritate, care aveau probleme cu soţii sau prietenii lor. Uneori veneau nişte bărbaţi să le ia, în special după terminarea schimbului doi, puţin înainte de miezul nopţii.
Cîteodată îi însoţeam, strada fiind pustie şi nu prea bine luminată, însă adesea preferăm să merg singur. Parcul mă atrăgea puternic, mai ales cînd vedeam cîte o pereche sărutîndu-se. O dată am stat pînă la răsăritul soarelui pe o bancă şi am ascultat greierii din iarbă şi broaştele de pe lac.
Îmi plăcea mult chimia şi aveam de gînd ca în toamnă să dau examen la politehnică, învăţam în timpul liber dar pe fiecare pagină din carte apărea cîte o faţă familiară de la serviciu făcîndu-mi cu ochiul sau schiţînd un sărut. Aveam o prietenă, fostă colegă de şcoală, cu care mă întîlneam din cînd în cînd, însă păstram o relaţie platonică şi nu îndrăzneam să trecem de un anumit prag.
(februarie 2009)
