Meserie

De când au început să treacă din nou pe la mine, cei care nu m-au mai vizitat de ceva vreme din motive de pandemie se arată surprinşi de treptele ciobite de la intrare, pereţii zgâriaţi, zidăria ruptă de la lift, geamurile crăpate de la luminatorul de pe scări. Mă întreabă miraţi ce s-a întâmplat. "Nimic", le răspund, "vecinii mei au renovat".

Nu ştiu cum arată acum interiorul apartamentelor unde s-a lucrat, dar calea de acces a fost realmente devastată de "meşteri" care au târât pe trepte calorifere masive de fontă, şi au cărat în sus şi-n jos tot felul de materiale şi de resturi, lăsând urme peste tot, din podea până-n tavan. A trebuit nu numai să-mi spăl uşa de la apartament în fiecare zi, ci şi s-o chituiesc şi vopsesc în câteva rânduri, atunci când s-au înfipt mai hotărât în ea.

Aceşti oameni mi s-au părut cuprinşi de o manie distructivă, trântind, zgâriind, ciobind, pătând tot ce atingeau. Las de-o parte gălăgia pe care-o făceau de dimineaţa până seara, inclusiv înjurăturile ca-n codru de care parcă nu se mai săturau.

Oare unde-or fi învăţat ei meserie?

(Bucureşti, septembrie 2021)