Toate au fost perfecte. Decorul de epocă. Decorul simţurilor inflamate. Decorul vorbelor contondente şi condimentate.
Totul a fost cum nu se poate mai bine organizat.
O adevărata feerie pentru histrionul care n-am fost şi nu voi fi niciodată.
O adevărată scenă de gală pentru un personaj care mi se strecoară pe sub piele doar ca să mă umilească
şi să mă facă de râs.
Decorul de epocă era incredibil, m-am simţit cu totul transpusă
Parcă şi răsuflarea îmi emana un parfum discret de magnolii
Decorul atingerilor şi al tandreţii a fost şi el impecabil
Decorul privirilor înfocate
Minunat. Minunat.
M-am trezit în lumina dimineţii ca şi cum m-ar fi dorit aievea
Ca şi cum era firesc să mă trezesc în acel pat
În acea înşiruire de atingeri şi senzaţii
A fost simulacrul perfect.
Puteam să jur că e pe bune.
Noaptea perfectă.
Viaţa perfectă.
A doua zi s-a străduit din răsputeri să aducă lucrurile la normal.
M-a condus acasă, dar nu la mine acasă ci într-una care semăna leit cu a mea doar că era cu totul alta.
M-a dus departe.
M-a dus foarte departe.
Din decor în decor.
M-a dus la capătul lumii.
Şi de acolo pe altă planetă.
Şi de acolo în altă realitate, dintr-un univers paralel.
După care m-a dus în alt timp, în altă epocă, în altă viaţă.
Să fie sigur sigur
Că nu mai nimeresc drumul îndărăt.