Cum dau să adorm îmi pare că mă prăbuşesc în gol
Prăpastia uneori e adâncă, simt cum prind viteză
Deschid ochii întotdeauna înainte de a mă zdrobi
Şi mă trezesc pe fundul prăpastiei
Îmi trag o pătură peste cap
Şi fac pomelnicul tuturor inocenţilor schingiuiţi
rostesc numele ororilor cunoscute
adorm la loc
Cândva visam că zbor la înălţimi periculoase
acum doar cad
şi cad
Mă gândesc că şi căderea are o limită
undeva trebuie să se sfârşească
Mă trezesc pe fundul unei mări secate
cât văd cu ochii doar nisip şi schelete, catarge rupte
Închid din nou ochii şi cad
din pielea unei odalisce levantine în trupul unei prostituate de mahala din Zurich
Odalisca se parfuma, se îmbăia în ape înmiresmate
Prostituata e murdară, are unghiile roase, însângerate
faţa suptă
e anorexică şi drogată
Mă trezesc
îmi pregătesc cafeaua
nu încap în nici o lume
dacă mă întorc în somn cad
şi nu se ştie unde mai ajung
Dar cad oricum, mă împiedic
realitatea mi se sfărâmă în palme
îmi alunecă sub tălpi
o forţă centrifugă mă aruncă dintr-un perete în altul
trebuie să mă ţin bine de pervazul ferestrelor
cum mă apropii de ele devin opace
nu mai ştiu ce e dincolo
Mă rătăcesc în mijlocul sufrageriei
mă pomenesc într-o casă necunoscută
Prostituata îmi sună la uşă
E toată numai piele şi os
Îmi zice: "vino să îţi arăt ceva, e secret
să nu spui
Trage adânc fumul în piept dintr-o ţigară lungă
care pare că nu se consumă
Nu te speria, doar mă fac că fumez
nu e nimic real
nici fumul
nici ciorapii
li s-au dus câteva ochiuri
n-are a face
nici trupul acesta nu e real, fii sigură
când se apropie câte unul devine de ceară
nimeni nu mă atinge cu adevărat
E ca un joc de-a v-aţi ascunselea
Când îmi pune careva mâna pe umăr
sufletul meu se ascunde într-un genunchi
e ca o mică inimioară se sticlă care se rostogoleşte prin sânge
când îmi înşfacă braţul, sufletul fuge din el
o ia la goană, se ascunde pe la ceafă
şi tot aşa
unul nu mă prinde"
prostituata mă conduce pe străzi tot mai întortocheate
toate murdare de cerneală, duhnind a singurătate
încerc să mă trezesc
acesta e fundul prăpastiei declamă cineva printr-o portavoce
ferestrele caselor sunt zidite nu se vede nimic prin ele
ajungem pe coama unui deal, de-acolo putem vedea panorama oraşului
"vederea asta face toţi banii zice, să nu spui nimănui că te-am adus aici
sunt în timpul programului, e secret
când vezi lumea de sus te simţi cumva liberă"
alunec şi mă rostogolesc la vale prin grohotişul dealului spre oraş
Mă pomenesc în somn
căzând
şi cad
mă trezesc în sevraj în pielea de ceară a prostituatei într-o cameră de hotel
mucegaiul din ziduri arată ameninţător
din trupul ei cad în cel al unei femei care spală rufe în Gange
toarnă peste ele apoi o pomadă făcută de ea din flori
Odalisca e undeva departe
habar n-am să mă întorc în ea
Suntem un şir lung de femei, toate chinuindu-se să se parfumeze cu ceva
ca să acopere mirosul greu al singurătăţii
el sperie clienţii mai sensibili
se strecoară prin zidurile mai subţiri
Suntem un şir lung de femei
pe care nu le apără nimeni
de frig
de prăpăstii
de cele ascunse în întuneric
şi care tot cad dintr-o lume în alta
şi nu se mai opresc din căzut
Bordelurile sunt toate părăsite, zice una dintre ele
Nu sunt decât fantome peste tot
în oglinzi
prin aşternuturi
în ferestre
nici ţipenie de om
Nu e nici un pericol
şi totul e curat
sufletul câine linge dârele de singurătate din farfurii
de pe marginile ceştilor
Clienţii nu se sinchisesc de ciorapii rupţi
de feţele în care melancolia a sculptat flori de gheaţă
de gesturile ofilite
de zâmbetele mânjite de minciuni
ba, chiar, pe unii îi excită
Uneori te pomeneşti în pielea unei infante
în ochii unuia sau altuia
te simţi o dulcinee şi te minunezi o vreme
dar ştii că e o farsă
ştii sigur că de-acolo se cade
şi se tot cade
că jocul în sine e un hău fără fund