Prețuri
Femeile stăteau chiar în fața mea, în autobuzul 331. Una jos și una în picioare. Cea de pe scaun părea mai tânără, cealaltă, mai în vârstă, mai grasă și mai experimentată, avea în mână un fel de plasă roșie foarte mare despre care a început să explice:
- Pe asta am dat 5 lei în piață. Da' îmi pare rău că nu am luat din DRAGON că aveau cu 1 leu și toate culorile. E adevărat, mie îmi place roșu. Vezi că mă și îmbrac în roșu. Am și fustă și haină roșie. Haina e din DRAGON. Cât crezi că am dat pe ea? Hai, zi un preț!
Femeia de pe scaun se hazardează:
- 50 de lei?
- Da de unde! Nici 20! La DRAGON totul e foarte ieftin. Și găsești tot ce vrei. Am găsit material de perdele de ăla bun cu trandafiri mari, frumoși. Am luat 20 de metri. Nu-mi trebuia atât, dar era așa ieftin, 2 lei metrul! Văd eu ce fac cu el. Și șosete de bărbați din bumbac. Cât crezi că erau?
Femeia de pe scaun ridică din umeri.
- 2 lei perechea! I-am luat 15 perechi lu' bărbată-miu. Păi unde mai găsești la prețurile astea? E adevărat că e departe. Dar merită să te duci! Ai ce lua de acolo. Bluzițe de nylon în care nu transpiri, din alea subțiri, fără mânecă, care nu se mai găsesc prin oraș. Cu ce model vrei. Astea cât crezi că erau?
Nici un răspuns
- Hai, zi...
Femeia de pe scaun nu mai răspunde la provocări.
- Îți zic eu dragă: 10 lei bucata. Și să știi că nu transpiri în ele! Dar câte și mai câte: adidași - i-am luat lu' fii-miu - cu 20 de lei, 3 perechi; prosoape - mi-am luat și mie și lu' mama- cu 10; chiloți de bumbac - găsesc greu măsura mea, așa că am luat 10 perechi cu 5 lei; albume de poze din alea chinezești frumos colorate cu 3 lei, geantă mare de voiaj - mare de încape și un om culcat în ea, mă gândesc că poate om călători și noi până la fii-mea vreodată - cu 30 de lei; mașinuțe pentru nepotă-miu Mihăiță am luat vreo 10 cu 5 lei și îi dau câte una de câte ori merg la el; farfurii cu model...
N-am mai prins restul că a trebuit să cobor.
De atunci, orice îmi cumpăr din oraș mi se pare mult prea scump.
Îndrăgostiții din ziua de ieri
E duminică după-masă. El și ea stau alături pe bancă. Îi văd pe geam, din autobuz, așteptând să se facă verde.
Au în jur de 40 de ani. Ea e blondă, el are puțină burtă și chelie. Stau pe o bancă pe Bulevardul Kiseleff și privesc amândoi înainte. El are o sticlă de cola la picioare, pe asfalt. Ea mănâncă o șaormă uriașă, puțin aplecată în față. Șocant este buchetul elegant de flori aflat pe bancă lângă ei. Este aceasta o întâlnire? Au privirile obosite, îndreptate în gol. Pentru o clipă mă gândesc că poate au furat florile din parc. Dar sunt trandafiri cu tija lungă, nu găsești așa ceva în parc. E un buchet foarte frumos.
Ce întâlnire a fost asta? Una reușită? S-au văzut pentru prima oară și el a adus flori. Și la sfârșitul plimbării în Herăstrău ea a spus: "Îmi e puțin foame". De ce sunt așa de triști? Întâlnirea asta nu a mers bine. Fiecare și-a imaginat altceva și ea și-a spus în sinea ei în final: "Măcar să nu plec cu burta goală. Dezamăgirile în dragoste îmi fac foame". Acum el se gândește dacă a meritat să dea atâția bani pe buchetul ăla. După privirea lui, nu pare că a meritat. Poate a pus la socoteală și șaorma cu de toate și de aia e așa de trist.
Sau nu. Poate se știu de o viață. S-au hotărât în sfârșit să divorțeze. Acum s-a terminat și partajul, și tot ce era de spus, și el i-a propus să mai meargă o dată pe banca lor, unde s-au întâlnit prima oară. Unde au mâncat împreună acea șaormă minunată. Acum stau și își amintesc, fiecare diferit, viața lor împreună. Privesc înainte, în gol și așteaptă să se termine șaorma ca să poată pleca fiecare pe drumul lui. Ea mestecă încet. S-a făcut verde. La revedere dragi îndrăgostiți.
***
Autobuzul ambalează motorul și se îndepărtează. Zgomotul pare că îi trezește pe amândoi la viață. Se întorc unul spre altul și zâmbesc. Oboseala unei zile pline îi toropește plăcut.
- Vrei și tu? întreabă ea, întinzând șaorma către el.
- Nuu, floricica mea. Nu știu cum poți să bagi atât în tine și să nu se vadă. Eu mi-am făcut plinul azi, râde el bătându-se pe burtă. Tu vrei niște cola?
- Mai târziu.
- Da' ce zici tu, fata mea? Cine lasă un buchet ca ăsta abandonat pe bancă?
- Ei, cine? Îndrăgostiții ăștia din ziua de azi! Ha ha ha.