Din colecția Parodii originale, Editura Muzeelor Literare, Iași, 2021 (coordonator Florin Lăzărescu)
Scrisoarea III
În nesfîrșitul lui joc (cum altfel să faci lucrurile posibile suportabile?)
marele meu prieten marele poet Ion Stratan
(căruia toți în viață îi spuneam Nino) combina totul cu totul
pentru a face lucrurile să vorbească Pentru
a le smulge lucrurilor înseși spuse și scrise
Adevărul
Odată el mi-a arătat cum se poate combina tot cu nimic
și cum poți să faci forța să se deschidă brusc către neantul absolutului
prin întrerupere sau rezecție oricum prin scădere diminuare retragere
astfel încît citînd marele vers eminescian Verb după Verb după
Verb Vers de Putere care să exprime Voința de Putere
doar prin discurs prin cuvinte
Cum, cînd lumea mi-e deschisă, a privi gîndești că pot
care constituie oricum prin tăiere sustragere o abstracție rupînd ligamentele
ingambamentele discursului de putere
(prin care se constituie Puterea)
a spus doar atît
Cum, cînd lumea mi-e deschisă, a privi?
Oprire Retragere care Da spune totul despre lumea
întotdeauna contemporană
căci într-adevăr Cîtă dreptate
Cum, cînd lumea mi-e deschisă,
a privi? Cum să nu mergi direct cu ochii închiși
Cu ochii larg închiși?
Iar eu în memorie uitînd și radicalizîndu-i intenția voința marelui meu
prieten poet Poet după Poet după Poet
ca Verb după Verb după Verb
în acest vers
(în acest vers eminescian care este o istorie a poeziei în act
surprinsă în fapt Vers
după Vers după Vers)
împinsesem și mai departe (mai înapoi Către noi) lucrurile
în retragerea lor revelatoare dezvăluitoare spunînd pur și simpu
Cum, cînd lumea mi-e deschisă, a gîndi?
Căci într-adevăr Da
A
Cum, cînd lumea mi-e deschisă, a privi gîndești că pot
tocmai Acum
A privi gîndești
A gîndi privești
Gîndesc și privesc numai după
uneori nici atunci
niciodată
pentru că pot
și pentru că aceasta este Puterea
A putea înseamnă
A nu privi și A nu gîndi
A nu privi A nu gîndi
pentru că pot Pentru a putea
Aceasta este Puterea
care întotdeauna deschide
pășește în gol și umple golul cu ea însăși
gol în gol
Și tocmai de aceea nu mai e nimic de privit
De gîndit
Cum cînd?
Cum? Cînd?
A
cum
Scrisoarea III
În nesfîrșitul lui joc (cum altfel să faci lucrurile posibile suportabile?)
marele meu prieten marele poet Ion Stratan
(căruia toți în viață îi spuneam Nino) combina totul cu totul
pentru a face lucrurile să vorbească Pentru
a le smulge lucrurilor înseși spuse și scrise
Adevărul
Odată el mi-a arătat cum se poate combina tot cu nimic
și cum poți să faci forța să se deschidă brusc către neantul absolutului
prin întrerupere sau rezecție oricum prin scădere diminuare retragere
astfel încît citînd marele vers eminescian Verb după Verb după
Verb Vers de Putere care să exprime Voința de Putere
doar prin discurs prin cuvinte
Cum, cînd lumea mi-e deschisă, a privi gîndești că pot
care constituie oricum prin tăiere sustragere o abstracție rupînd ligamentele
ingambamentele discursului de putere
(prin care se constituie Puterea)
a spus doar atît
Cum, cînd lumea mi-e deschisă, a privi?
Oprire Retragere care Da spune totul despre lumea
întotdeauna contemporană
căci într-adevăr Cîtă dreptate
Cum, cînd lumea mi-e deschisă,
a privi? Cum să nu mergi direct cu ochii închiși
Cu ochii larg închiși?
Iar eu în memorie uitînd și radicalizîndu-i intenția voința marelui meu
prieten poet Poet după Poet după Poet
ca Verb după Verb după Verb
în acest vers
(în acest vers eminescian care este o istorie a poeziei în act
surprinsă în fapt Vers
după Vers după Vers)
împinsesem și mai departe (mai înapoi Către noi) lucrurile
în retragerea lor revelatoare dezvăluitoare spunînd pur și simpu
Cum, cînd lumea mi-e deschisă, a gîndi?
Căci într-adevăr Da
A
Cum, cînd lumea mi-e deschisă, a privi gîndești că pot
tocmai Acum
A privi gîndești
A gîndi privești
Gîndesc și privesc numai după
uneori nici atunci
niciodată
pentru că pot
și pentru că aceasta este Puterea
A putea înseamnă
A nu privi și A nu gîndi
A nu privi A nu gîndi
pentru că pot Pentru a putea
Aceasta este Puterea
care întotdeauna deschide
pășește în gol și umple golul cu ea însăși
gol în gol
Și tocmai de aceea nu mai e nimic de privit
De gîndit
Cum cînd?
Cum? Cînd?
A
cum