Castel del Monte, unul din numeroasele castele ridicate de Frederic II, construit pe o colină, dintr-o piatră calcaroasă blondă, cu coloane interioare dintr-o marmură cu nuanțe roșiatice. Are o formă particulară, geometrizată, alungit pe două etaje într-o structură octogonală, cu o elegantă poartă gotică. Interiorul cuprinde opt camere trapezoidale, urmărind geometria regulată arhitecturală, cu curburi gotice, dar și puternice influențe arabe. Cu arhitectura sa militară, deosebit de frustă, castelul a servit de-a lungul timpului ca închisoare, iar în sec. al XVIII-lea ca adăpost pentru păstori.
Altamura este o foarte veche așezare a provinciei Bari (populată încă din epoca de bronz). Patria prăjiturilor și a patiseriilor în prezent, e reprezentată de o catedrală romanică din secolul al XIII-lea (restaurată în secolul al XIV-lea, după un cutremur), unde remarcabile sunt rozeta și un portic încadrat de doi lei, cu arce arabe, și un frontispiciu reprezentând Cina cea de taină. Un alt monument marcant este Biserica San Nicola dei Greci cu un deosebit portal ogival și o rozetă elegantă construită de greci în secolul al XIII-lea, biserica va rămâne de rit ortodox până în secolul al XVII-lea.
Drumul către Bari dezvăluie o fabuloasă zonă carstică, cu peșteri spectaculoase. Celebrele Grotte di Castellana se întind pe doi kilometri. Itinerariul începe cu o sală uriașă, unde artiștii locali au înălțat statui monumentale, totemice, reprezentând zeii gardieni ai peșterii. Urmează o gamă variată de galerii săpate în calcar ce comunică prin tunele boltite și scări săpate în peretele grotei. Cea mai spectaculoasă este Grotta Bianca ce cuprinde văluri filiforme de stalactite translucide (foarte subțiri) cu strălucirea alabastrului. Din păcate, fauna bogată de lilieci și crustacee e evitată de traseele bine luminate și pavoazate ale vizitatorului de rând - spre a nu fi deranjată.
Ȋn împrejurimile lui Monopoli, Polignano a Mare e un burg medieval aliniat cu țărmul, cu o faleză albicioasă și un mal înalt, plin cu grote. Casele albe și joase, suspendate deasupra mării amintesc de Grecia, poate și din cauza proximității acestui punct cu insulele eline. Florile abundă în ghivece suspendate de ziduri sau ferestre, mici arbuști ornamentează curțile interioare în configurații artizanale în consens cu jaluzelele de un verde intens. Un mic hotel poartă firma "La Tola di Penelopa" agățată pe un zid gri deasupra unui ghiveci cu un arbust alb, secătuit de clorofilă. Lângă el, stau și alte trunchiuri din aceeași specie, cu o textură rarefiată a tulpinii, ca o pânză. Cea mai mică plajă și singura, cu o abisală deschidere într-o lagună cu fundul pietros amestecat cu vegetație marină, pare să aibă amatori și în luna noiembrie; trei tovarăși vajnici în costume estivale de baie.
Dar bogăția orașului constă în muzeul său național ce deține o colecție inestimabilă de artă greacă, îndeosebi ceramică provenind din necropolele din subsolul orașului și a zonelor învecinate, urmărind cele trei culturi importante: dauni, peuceți și mesapi, corespunzând siturilor arheologice din Foggia, Bari și Taranto, Lecce (mesapi). Ȋn fapt, muzeul demonstrează mixajul cultural între mesapi (cultura locală) și invaziile migratoare și consemnează istoric conflictele și practicile barbare, traumatizante pentru populația locală. Cea mai reprezentativă secțiune este ceramica spartană (laconiană), specifică ca geometrie și motive, cum ar fi vasele cu motive de pești. Nu mai puțin interesantă este ceramica corintică și atică (cu personaje desenate în negru și roșu) și o varietate de stil și tipologie de vase (lekytos, kylix, krater) înfățișând scene mitologice cu o dinamică expresivă, atipice, cum ar fi: un krater reprezentând un demon pitic.
Muzeul mai deține și o colecție de sarcofage pictate din sec al V-lea î.e.n, sculpturi grecești și romane (un Kore superb), mozaicuri și basoreliefuri cu scene și personaje din mitologia greacă. La intersecția dintre culturi și vremuri descoperi o rară colecție de figurine de teracotă a gorgonelor surâzătoare ce amintesc de figurinele feminine sonrientes - cultura mexicană Veracruz, sculpturi în metal de animale stilizate cu profilul canin din picturile lui Rufino Tamayo, figurine antropomorfe cu influențe orientale: o pasăre cu cap de femeie - ce trimite la iconografia lămpilor indoneziene kinnari. Deopotrivă, descoperi în hieratismul sculpturilor și în expresivitatea mișcării din desenele de pe ceramicele grecești mudrele preluate de coregrafa Martha Graham în baletele ei cu teme mitologice.
Centru al unei episcopii bizantine din secolul al X-lea, Ostuni este o cochetă cetate medievală cu atmosferă orientală. Casele au forme carteziene, cu acoperișuri - terase și ziduri imaculat de albe ce contrastează cu florile viu colorate agățate de balcoane sau ancorate pe ziduri în structuri improvizate. Străzile înguste, cu arcade, ce coboară în trepte, sunt elegant pietruite în dale de culori pale. Catedrala de la 1400 are o frumoasă fațadă gotică, și un interior refăcut, mai puțin interesant.
Otrante, cel mai apropiat port de Grecia, a fost inițial oraș grec, apoi roman. O veche fortăreață aragoneză din secolul al XV-lea, cu trei turnuri cilindrice, străjuiește orașul la marginea mării. Meterezele ei deschid o terasă enormă cu o amplă privire spre port, depărtările mării și înălțimile orașului. Piața catedralei (Basilica), de la anul 1080, e un mixaj de structuri greco-romane și decorații bizantine.
Catedrala, târziu refăcută, mai păstrează rozeta gotică și portalul renascentist, cripta etalează fresce bizantine și mai multe rânduri paralele de coloane - în genul Mezquitei din Cordòba - fiecare cu capitelul ei, într-o diversitate de stiluri și motive. Ceea ce face remarcabilă catedrala este superbul mozaic al podelei, din secolul al XII-lea, extraordinar de bine păstrat, ce evocă scene biblice, mitologice și fragmente din chanson de geste. Figuri expresive, grotești, animale hibride, fabuloase, antropomorfizate și plante decorative proiectează legendele în tablouri compozite. Struțo-cămila lui Dimitrie Cantemir pare că a existat pe podeaua catedralei înainte de Istoria Hieroglifică. Culoarea este unitară, o compoziție de alb, negru și brun.
Drumul continuă pe faleza dantelată de grote. Cesarea del Mare, stațiune termală, oferă panorame încântătoare asupra țărmului încărcat cu smochini și pini, și a centrului exotic și elegant, cu vile vechi în stil maur.
Lecce rămâne un oraș cultural și elegant și în zona modernă. Denumit o "Florență a barocului", istoria sa semnificativă începe cu vechea colonie romană, când așezarea se chema Lupiae, de cultură messapiană. Urmează perioada bizantină, până în secolul al X-lea. După cucerirea normandă (1040) cunoaște o deosebită efervescență culturală și prosperitate ce se reflectă tradițional și în viața cotidiană a orașului modern. Lecce conservă un mare amfiteatru roman din timpul împăratului Traian, cu porți de oțel pe un nivel inferior, pe unde probabil intrau gladiatorii și animalele în arenă. Este un oraș monumental, cu frumoase și cochete piațete (del Duomo, Ignazio Falconieri, Vittorio Aymone), biserici (Dei Santi Nicola e Cataldo, Il Duomo, Santa Croce) și palate în manieră barocă. Dincolo de alura sa delicată, în ciuda barocului excesiv, biserica Santa Croce vine cu o fațadă compozită cu șase coloane cu capiteluri zoomorfe și o superbă friză de atlanți.
Bari - capitală de județ - și poate capitala simbolică a Pugliei, a fost o veche și înfloritoare așezare romană, apoi bizantină, aflată în drumul cruciadelor. Sub patronajul Sfântului Nicolae, se construiește bazilica San Nicola, începută la 1089. O structură suplă, elegantă și frustă, în stil caracteristic roman apulian, cu influențe bizantine, cu un distins plafon aurit, foarte înalt și un splendid portal în arabesc cu animale și gladiatori. Recunoaștem tipica Poartă a Leilor, prezentă în multe dintre catedralele Pugliei, cu frize ce reprezintă scene de bătălie ale cavalerilor normanzi. Cripta vine cu o atmosferă tainică, cu joasele sale arcade susținute de coloane romane cu capiteluri variate, reprezentând figuri grotești sau motive florale. San Nicola e o biserică monumentală și cosmopolită - asistăm la o slujbă într-o limbă slavă, cu o audiență stranie - femei cu capetele învelite în broboade și fuste lungi. Ȋn criptă, oficiază un preot român - probabil un parastas - cu o modestă audiență. Pe pereții altarului se află icoane bizantine cu încrustații în argint. O legendă spune că, în trecere prin Bari, Sfântul Nicolae își alege acest ținut ca loc de veci. Ȋn competiție cu Veneția pentru relicvele sfântului, strămutate din Myra (Turcia), sub egida legendei, Bari revendică supremația moaștelor și devine posesorul lor în 1087, motiv pentru construcția bisericii care să le adăpostească.
Catedrala, reconstruită pe ruinele unui dom bizantin, în secolul al XII-lea, urmărește aceeași sobrietate și eleganță arhitecturală ca San Nicola. Se distinge prin trei portaluri baroce, o splendidă fereastră romană cu elefanți și sfincși și un monumental scaun episcopal străjuit de lei.
Muzeul arheologic are o bogată colecție de ceramici grecești cu siluete negre sau roșii din secolele V-III î.e.n., în special kratere înfățișând scene mitologice, cu mânere terminate în cochilii, - aceleași motive de pe turlele catedralelor, specifice culturii grecești apuliene - de ceramică albă de daunia, de messapica (sudul Apuliei), și de artă peucetă - figurine și bijuterii de aur.
Trani, oraș balnear își întinde tentaculele vechii cetății până la malul mării, la marginea vechiului port, unde se află și catedrala (din nou San Nicola) din secolele XII-XIII - o siluetă elegantă cu o stranie aură orientală, puternic luminată în timpul nopții, cu o clopotniță maiestoasă, o fațadă simplă cu sculpturi monumentale și o poartă de bronz, cu motive specific apuliene. De sub transept, se revelă o frumoasă criptă cu multiple rânduri de coloane cu capiteluri neuniforme, sub navă o altă criptă ocupă spațiul vechii catedrale bizantine, reprezentată de mozaicurile sale dezgropate. Lângă catedrală, castelul lui Frederic al II-lea (secolul al XIII-lea) vine cu o siluetă zveltă și o arhitectură geometrică regulată, dominată de turnuri cilindrice.
Poezia Pugliei e răspândită în livezile ei contorsionate de măslini, în aromele adriatice, în zidurile ei de piatră calcaroasă, în maiestatea și liniștea așezată a bazilicilor romanice și plutește feeric pe deasupra acoperișurilor țuguiate de trulli - scăldate toate de lumina sudică a Mediteranei. Dar geografia Pugliei consemnează și un magnific loc al poeziei. Ȋn apropiere de Lecce, chiar în site-ul arheologic, Roca Vecchia, se află Grotta della Poesia, o piscină naturală în mijlocul unei grote adânci cu pereții abrupți, cu o apă de turcoaz, limpede ca cristalul. Ea vine cu o legendă despre o prințesă care se scălda aici, atrăgând atenția poeților ce au cântat în versuri virtuțile ei de nimfă. Dar se dovedește că legenda ar fi un "false friend" - numele atribuit locului, ce cuprinde o mică grotă cu inscripții mesapiene - se pare că vine de la "Posia" cu semnificația de sursă de apă în limba greacă.
