Iubitule, du-te în Africa!

Nu ştiu de ce nu îi plac sărbătorile. Şi nu vreau să scotocesc înăuntrul lui ca să aflu. Aşa că ascult liniştită cum îmi spune că vrea să plece în Africa de Crăciun. «Du-te!». Îi caut pe internet oferte turistice şi i le pun în faţă. Se uită la mine cu ochii lui minunaţi albaştri, a neîncredere. Cum aşa, îl las să se ducă? Nu fac scandal, nu îi reproşez că nu mă iubeşte, că nu îi pasă de mine, că trebuia să mergem la mama şi la mamă-sa?

Ce să îi zic ? Că nici mie nu îmi pasă prea mult anul ăsta de Crăciun, cu agitaţia lui monotonă cu tot! Luăm brad natural sau unul de plastic? Vreau să miroasă a brad în casă! Dar nu ţi-e milă că taie ăştia ca nebunii o groază de pomuleţi? Păi or să taie şi dacă luăm, şi dacă nu luăm. Tot globuleţele vechi sau ne înnoim? Unde naiba să le mai punem şi pe alea noi? Dar uită-te ce frumoase sunt astea din lemn pictat!!! Ah, ce să cumpărăm pentru mama mea, pentru mama ta? Lasă, că ele se bucură doar dacă ne văd pe noi. Offf, nu mă înţeleg cu tine, cum să treacă Crăciunul fără cadouri? Trimitem cărţi poştale sau mesaje prin mail? Mailuri, că e mai comod. Eu vreau să scriu frumos cu stiloul, mailurile sunt banale şi impersonale!!! Scrie tu atunci şi semnez şi eu. etc etc etc. Să-i spun că de Crăciunul ăsta nu vreau decât să stam acasă? Să-mi facă o cafea pe care să mi-o aducă la nas. Să ne zgribulim sub pături. Să citim pasaje la-ntâmplare din cărţi luate la-ntâmplare de prin rafturi. Să ne gâdilăm, să ne tragem de păr, să căscăm lung. Să aţipim. Să ne sărutăm. Să aţipim din nou. Să ne iubim încet, apăsat, ca şi când am încerca să ne ţinem respiraţia sub apă cât mai mult timp. Apoi eu să mă uit la el cum doarme, să-i studiez porii şi genele, linia gurii care atât mă înnebuneşte, cicatricele de lângă (de unde le-o fi având?). Să ascultăm în loc de colinde muzici de demult, iar eu să plâng ca proasta pe ‘Ce vrei să faci din mine’ al Mihaelei Mihai. Şi el să râdă de mine că-s prea romanţioasă.

Mai bine îi povestesc de Crăciunul ăla din ’78 când mama m-a adus acasă de la cămin şi eu am dat buzna în sufragerie unde mă aştepta bradul mare şi frumos, cu lumânările aprinse, iar sub el pantalonii portocalii (pe care i-am purtat până s-au rupt în fund) şi căciula cu moţ, ca de pitic (toţi copiii aveau, numai eu nu, motiv de mare tristeţe). Cu căciula trasă cam peste ochi şi strângând la piept pantalonii, m-am întors extrem de fericită spre mama. Pe covor tronau urme de zăpadă. “Cine a făcut asta?” “Moş Crăciun, iubita mea, când a venit cu cadourile pentru tine. ”

Dragă Moş Crăciun, după ce termină cu Africa, ajută-l să găsească drumul spre casă unde îl aşteaptă cafea caldă.