Vine un moment când începi să te transformi în fantomă.
Mai întâi îți dispare fruntea, apoi steluțele din ochi
Umerii ți se preschimbă în cețuri
Surâsul îți devine dintr-odată mohorât ca vremea rea
Apoi încep să te părăsească pe rând
Mirosul
Gustul
Patosul
Fanteziile
Nostalgia copilăriei
Începi să te imiți
Să-ți reproduci din memorie febra
Dorul
Voluptatea
Ca un actor bine antrenat
Fără să înțelegi prea bine ce rol joci
Și pe cel fel de scenă te afli
Îți imiți bucuriile și îmbufnarea
Dar nu mai știi nimic
Nici încotro te îndrepți
Nici de ce
Nu mai trece timpul
Habar n-ai dacă drumul pe care mergi duce undeva
Sau dacă nu cumva te învârți în cerc
dând ocol unei lumi
care a devenit între timp și ea
invizibilă