Nu inovez nimic.
Sunt o creatură din aceea despre care manualele spun că ar fi exponenta lumii vechi
și rele
care trebuie să dispară
Port în mine însemnele tuturor molimelor
umbrele tuturor gropilor
și rătăcirilor
numele de hulă
al fantasmelor
și altor apucături vicioase
vestigiile unor timpuri
care trebuie rase de pe fața pământului
până și amintirea lor trebuie să piară
Sunt un parazit
Nu m-am lepădat nici de satana nici de patriarhat
nici de visele în care sunt răpită
și îmi place
Mintea mea e un azil pentru tot ce lumea nouă
înfierează cu aplomb și vigilență
Apele își sapă albia în carnea mea
Din țeasta mea erupe o lavă întunecată care dă foc stelelor de carton din ferestrele preacinstiților
Cuvintele mele stârnesc crivățul, sperie corbii, sting revoluția
sabotează bune intenții ale celor care vor o lume mai bună
fără credință
fără speranță
fără patimi
fără tânjeală
fără cruzimea dorinței
fără inechități
lene
desfrâu
și alți demoni
Totul e rău și putred în mine
Hulesc zeii modernității
Care prefac totul în gumă de mestecat ce poate imita orice gust
N-am știut niciodată să fac baloane de gumă
Nici n-am putut să mă prefac că nu văd
cum își vomită disperarea peste cămășile de firmă ale concitadinilor
adepții lumii noi
și mult mai bune
mai egale
M-am născut ceva mai aproape de soare
Am trăit ceva mai aproape de moarte
Am murit ceva mai aproape de dragoste
am regretat tot binele primit și făcut în lumea celor drepți
cu îndârjire m-am hrănit cu iarba cea rea
care trebuie să dispară
Nu m-am lepădat nici de romantism
nici de prostia femeiască
care nu vrea și nu vrea să priceapă
că fericirea e numele de slavă al singurătății
Pare că îmi fac singură rău.
Pare că sufăr fără motiv.
Lumea e cu atât mai bună cu cât mașinile de tortură sunt mai silențioase și mai discrete.
N-am visat să ajung nici cosmonaut nici chirurg nici șefă de stat
nici măcar o ilustră bucătăreasă
am avut vise împielițate
în care mă făceam luntre și punte
pentru câte un Ahile însângerat
care mi se prăbușea în brațe
N-am inovat nimic, n-am avut nici un mesaj pentru contemporani
N-am clintit o scamă nici înăuntrul nici în afara mea.
Am visat ca un parazit.
Am vizat cu furie, cu nonșalanță, ca o dezmățată.
Am visat în pofida coloniilor penitenciare și a caselor de odihnă.
Cu încăpățânare oarbă am visat.
Nu m-am lepădat nici de muzica de cameră
nici de aerul de fetiță sfioasă
am păstrat totul intact
cu parcimonie de ceasornicar am uns zilnic aceleași mecanisme
cu înflăcărare m-am împotrivit schimbării
Lumea cea veche respiră prin mine ca o gheișă pe sub maldăre de fard
Lumea cea veche râde în sinea mea în hohote de cântecele de înviorare ale revoluționarilor
Lumea cea veche plânge neîntrerupt în trupul meu sfâșiat cu îngăduință de coții invizibili ai egalilor - hienă.