Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Poezie  Sageata  Poezia săptămânii

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

lapte demachiant


Amalia Rîpea

27.01.2006
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
nu-i acelaşi lucru
să spui
aş vrea o casă mare de sunete
geometrii solide
călăuze
să ţină loc de tocul uşii

iată trece zidul
îşi croieşte calea
într-un dans de maşini şi de carne mută aflată la stop

aş putea să te adun de sub maşini
între răni şi fracturi să pun de-a valma carnea lor trecută
şi să fac dragoste cu tine
înălţându-mă
de la începutul verii tânjesc după asta
aşteptând să se facă verde la trecerea de pietoni

nimic nu se întâmplă atât de uşor
a trece trecerea doare
tu nu o simţi.

istovirea din viaţa ta îmi strigă
caută venele
aceasta e povestea
devotată de-atâtea ori
abandonul este religia ta
umple-ţi copilul cu hărţi şi cu ziare
alb sau negru nu e de-ajuns
nu eşti tu
şi nu va merge cu tine când vei pleca.

îngropat în hârtia pe care scrii
îţi vine să-ţi ceri scuze tot timpul
dezordine în casă
zgomot de lumini pe afară
resturi în farfurie
nici un înger nu le pândeşte

diagonala difuză în dulap
stăpâneşte libertatea
eşti un om
ai totul
vrei nimic
nu-ţi mai cere scuze tot timpul

nici un înger nu te pofteşte.

nu-mi cere cuvântul
cere-mi mai bine tăcerea
din spatele existenţei
din casa în care
încă de la început
ţi-am luat chipul
regândind surâsul
în mersul tău pe lângă ziduri
uluit de tristeţe
fumând ţigară de la ţigară

mă uit în jos
astăzi sunt liberă
şi pentru că asta nu se întâmplă prea des
privesc formele vieţilor noastre fărâmiţate
înduioşând de mici
în ritm de dans tropical
trecătorii

aceleaşi cuvinte
au golit locul
zâmbetul tău zâmbetul meu
grimase ascunse pe harta oraşului.

merg pe bulevardul magheru
lărgit de oameni
ca nişte bancnote azvârlite
printre care încerc să trag gard viu de sentimente
la întâmplare

mă scutur înaintea ploii
la trecerea de pietoni
făcând loc umbrelelor
stau pe loc să îmi aud paşii
în groapa asta vreau să arăt bine

sunt vizibilă cât o gărgăriţă
lumea toată în spatele meu nişte aripi
din copilărie în copilărie
am făcut din tine glasul meu gata de zbor

te-aştept să-mi prinzi mâna
la trecerea de pietoni
am strâns destule lacrimi în ploaie
ca laptele cald

fii aici ca să îţi ofer ce am
un gard îngrijit
o cană cu lapte
demachiant
în care să ne oglindim rând
pe rând.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




2 comentarii

  • Atata durere!
    Razvan Stoicovici, 23.01.2016, 02:34

    Profund... minunat!
    Faci salturi inabusite deasupra aceleasi prapastii ale durerii... aluneci in ea ... te zbati cu disperare infingandu-ti unghiile firave in marginea fragila.
    Te consideri neinteleasa.
    Agonizezi sperand la realizarea imposibilului.
    Oscilezi intre placere si sadism, cu tendinte spre sacrificiul suprem.
    Fiecare celula si-a intins cilii implorand durerea, te hranesti cu ea... esti dependenta.
    Aceasta este calea pe care ai ales-o spre evolutie... este doar optiunea ta, esti inzestrata ca toti ceilalti pamanteni cu liberul arbitru.
    Totusi, uiti ca esti divina, ca ai scanteia Creatorului, ca esti perfecta!
    Priveste in adancul tau si vei observa ca nu esti niciodata singura! <3

  • .......
    Zquennis, 07.11.2015, 02:30

    Nu înțeleg încăpățânarea asta de a scrie un nimic despre nimic în atât de multe versuri

Spacer Spacer