O fi fost el securist, da' știa să aprecieze valorile! Și a și patronat Raportul de condamnare a comunismului, de despărțire de comunism! Dar dacă, ocolit sau nu, indirect sau nu, tocmai de-aia? Ambele! Și una, și alta. Dar să nu abuzăm cauzal, determinist, "marxist". Pur și simplu, kantian, respectivul nu avea ce să caute în viața politică românească, și încă la vîrf. Punct.
Dar iarăși revin: nu tocmai ca fost securist a fost el - și continuă să fie - reprezentativ, suflet din sufletul? Să nu fim, așadar, ipocriți. Dar pînă la urmă el nici nu contează, ci cei care, în baza unor argumente contrarii tocmai acestui statut, i s-au alăturat. Cel care îl apreciau. Cel pentru care la propriu a fost Conducătorul Iubit, cu avioane trimise la scară pentru că, nu-i așa, cînd ți se cuvine nu cauți gloaba securistă de dinți. Pentru mine, moral, nu e nicio revelație. Nu numitul, cum l-o mai chema, contează, ci alaiul, curtea, românismul meritocrat-filo-crat. Ptiu! Cu scîrbă, adică.
Iliescu, Băsescu, și intelectualii lor, alaiurile lor. Dar ce diferență! Care diferență? Intelectuali români și români intelectuali, vă place puterea, oricît de tare ar puți. Sau cu atît mai mult: hazna = tezaur, se știe. Vă place să fiți pojghița de aur de pe merdă. Una însă atît de subțire, încît, dacă nu o ia vîntul, sigur o înghite "carburantul fosil".
Moral, pa, nani, noapte bună! Numai că moral = logic, adică, tocmai, intelectual. Nicio scuză! Dar absolut niciuna. Dimpotrivă!
Securiști, filo-securiști, doar de rituri și de confesiuni diferite, un singur temei: accesul la putere, la "resurse", la bunăstare, la statut de stat, atît. Ai noștri și ai lor. În numele universalismului umanist, desigur.
La conductă înainte, racordaaarea! Numai că nu era conducta de alimentare cu apă proaspătă, ci scurgerea. Dar însă tocmai!
Nici securiști n-au pupat, nici gura nu le miroase. Pentru că nu contează cine dă cînd ești perfect convins că meriți only you.
Maximaliști cu ceilalți (barbarii), minimaliști, minimal-moraliști cu ei înșiși și ai lor (oamenii logosului și-ai cetății, ai logosului-cetate și fortăreață). Un poids, deux mesures. Puah! Filosofie în acțiune, trăită, de.
Puah & Beurk!
Dar iarăși revin: nu tocmai ca fost securist a fost el - și continuă să fie - reprezentativ, suflet din sufletul? Să nu fim, așadar, ipocriți. Dar pînă la urmă el nici nu contează, ci cei care, în baza unor argumente contrarii tocmai acestui statut, i s-au alăturat. Cel care îl apreciau. Cel pentru care la propriu a fost Conducătorul Iubit, cu avioane trimise la scară pentru că, nu-i așa, cînd ți se cuvine nu cauți gloaba securistă de dinți. Pentru mine, moral, nu e nicio revelație. Nu numitul, cum l-o mai chema, contează, ci alaiul, curtea, românismul meritocrat-filo-crat. Ptiu! Cu scîrbă, adică.
Iliescu, Băsescu, și intelectualii lor, alaiurile lor. Dar ce diferență! Care diferență? Intelectuali români și români intelectuali, vă place puterea, oricît de tare ar puți. Sau cu atît mai mult: hazna = tezaur, se știe. Vă place să fiți pojghița de aur de pe merdă. Una însă atît de subțire, încît, dacă nu o ia vîntul, sigur o înghite "carburantul fosil".
Moral, pa, nani, noapte bună! Numai că moral = logic, adică, tocmai, intelectual. Nicio scuză! Dar absolut niciuna. Dimpotrivă!
Securiști, filo-securiști, doar de rituri și de confesiuni diferite, un singur temei: accesul la putere, la "resurse", la bunăstare, la statut de stat, atît. Ai noștri și ai lor. În numele universalismului umanist, desigur.
La conductă înainte, racordaaarea! Numai că nu era conducta de alimentare cu apă proaspătă, ci scurgerea. Dar însă tocmai!
Nici securiști n-au pupat, nici gura nu le miroase. Pentru că nu contează cine dă cînd ești perfect convins că meriți only you.
Maximaliști cu ceilalți (barbarii), minimaliști, minimal-moraliști cu ei înșiși și ai lor (oamenii logosului și-ai cetății, ai logosului-cetate și fortăreață). Un poids, deux mesures. Puah! Filosofie în acțiune, trăită, de.
Puah & Beurk!