Testul Putin, proba Ucraina (exsudații)

Test total: pentru Occident, pentru lume, pentru fiecare în parte, pentru Rusia-America-China și restul lumii; pentru politică, pentru economie, pentru societate și pentru artă; pentru oameni, animale și plante; pentru cer și pămînt; pentru euglenă și stele; pentru prezent, viitor, trecut și eternitate. Pentru trup&suflet, carne&spirit. Pentru viață. Pentru Dumnezeu! Etc.
 
Ne strînge războiul și ne scoate la tablă. Și noi nu și nu!
 
Războiul la îndemînă, din/cu noi înșine.
 
Etică & cultură. Artă!
 
TU CÎT DE PUTIN EȘTI? Altfel spus, cît se poate sprijini, baza unul ca Putin pe unul ca tine? Și cîți Putini poate suporta o societate, o lume ca să nu se scufunde?
 
Numai luptînd cu Trump dinăuntru vom putea să luptăm cu Putin din afară. Pînă atunci, corupția face legea, legîndu-ne mîinile, picioarele, gurile, mințile. Putin nu face decît să prelungească, sub numele de cod "Ucraina", logica offshore a globalizării actuale. Deci poate că un prim și adevărat adversar strategic ar fi paradisurile fiscale, în frunte cu secretul bancar elvețian, de exemplu, așa cum la fix, la țanc ne reamintesc, chiar zilele acestea, scurgerile în presă din și despre marea și tenebroasa bancă Crédit Suisse.
 
Dosarul Ucraina trece prin inima democratică a Europei, prin Elveția, de pildă.
 
Putin este excrescența, "externalitatea" malefică detașată, declarată a corupției intime din inima democrațiilor liberale. Rusia ca umbră a Occidentului. Măcar niscaiva beneficii epistemice să extragem de-aici!
 
Să lucrăm deci un pic la imagine, la imaginar. Medieval, gotic, cum altfel: aplicat, adecvat, în ton. Brief Putin: față vampirică, nocturnă, vărsător exsanguu de sînge, fugind de lumina soarelui, a zilei, de adevăr, de realitate. Baricadat, "bunkerizat". Putin: față palidă, buhăită, de cartof, față de birocrat-conspirator-torționar - al realității: torturezi realitatea, o siluiești s-o faci să se auto-inventeze, să spună povestea ta despre ea, cf. experimentul Pitești -, față și ten de cabinet-hrubă, de beci-birou kagebist al interogatoriilor și contra-planurilor infernale. Cam așa.
 
Ne trebuie vomitive, purgative, curative drastice, să scoatem tot putinul din noi. Puțin Putin în fiecare... Să transpirăm, să borîm, să ne căcăm Putin pînă scăpăm (la o adică chiar lumea de noi, gazde de paraziți ideologici ce sîntem - unii).
 
Conceptul politic-cheie, în primul rînd pentru interior, este acela de democrație militantă. Trebuie să ne imunizăm împotriva putinilor interiori, deloc puțini, care abuzează nazist de democrație pentru a o distruge.
 
Putinismul - o simplă actualizare denominativă, la următorul îi vom spune altfel, corespunzător - este mai mult decît un mod de gîndire: un cadru de gîndire. Comunică cu reacționarismul tradiționalist occidental, dar nu e tot una cu el.
 
Poate asta e marea febră auto-curativă de care aveam nevoie. Totul e să nu ne "curățăm" cu totul. În cazul în care parazitul a fuzionat cu gazda, probabil așa se va întîmpla. Dar asta se vede și putem izola inamicul: se auto-denunță, căci este permanent în misiune. Cîrtițe la suprafață. Adică un fel de șobolani.
 
Terapie de șoc, teatru al cruzimii (de sine): transpirăm petrol, ne căcăm Trump, vomităm Putin - ca să ne facem bine. Golim mațele, curățăm sîngele (de purificatorii lui rasiști în primul rînd), eliminăm gazele (sîntem gazdele unor gaze). Idei și materii fosile, zăcăminte-morminte, depozite de cadavre: le scoatem artistic-performativ la iveală din noi, le digerăm cognitiv și le înfruntăm etic. Să ne cunoaștem în sfîrșit otrăvurile, ideile-arsenic, ticurile-poloniu, obezitatea-creier, lenea-moarte.
 
Exsudații. La muncă! Saună după beție cu gaze toxice.
 
Oil: pe românește, și petrol, și ulei, tot aia: prăjeală cu răsuflături, masa zilnică.
 
Să călcăm pe bec ca să spargem buba: ca și, ieri, bravul popor german, ca masă (a)critică, în jurul lui Hitler, azi, bravul, eroicul popor rus, în jurul "narativului" mitologic de măreție al lui Putin! Bravo, popoare! Rușine, popoare! Să tot fii popor, să ai în ce pîntece-peșteră să te ascunzi.
 
Stresul informației inconfortabile, contradictorii: "și chiar dacă adevărul e altul, și chiar dacă l-am ști, ce am putea face?" "Ar trebui să suferim inutil, să trăim scindați, cu o enormă povară în plus, și-așa sîntem săraci, și o ducem greu și ne pedepsește o lume întreagă, să mai avem și conștiința încărcată, să ne mai pedepsim și singuri?" Evident, nu, Doamne ferește, ce, sîntem anormali? Ce, sîntem oameni? Oamenii, indivizii se chinuie, iar personajele rusești chinuite sînt, ce bine, doar literatură, pură literatură, desene animate cu ființe umane! Cine ar putea trăi dostoievskian? Noi sîntem poporul. Indivizii pot trăi periculos, cu conștiință, Poporul trebuie să muncească și să se înmulțească, poporul trebuie să fie și atît, e singura lui datorie, nu are voie să fie nefericit, împovărat. E o diferență de scară și masă. Etc. Ce bine să fii popor: scapi de multe!
 
Deci nu să strecori informații în Rusia e greu, ci în mințile și în conștiințele rușilor (ca masă a-critică). Nu cenzura exterioară e problema, ci cenzura asumată, interioară, care nu poate fi numită auto-cenzură, pentru că oamenii ăia se pare că nu vor să știe, nu că se luptă cu ei înșiși pentru a manifesta adevărul. Exact pe dos. Poporul însuși e cenzura. Iar cînd spun "popor" nu esențializez, ci remarc funcții, funcționări, mecanisme. "Poporul" e ceea ce rezultă, ca entitate creată, în situații ca aceasta. "Poporul" e bioputere și biopolitică în act, poporul e corpul, trunghiul, materia puterii. Care, cum știm, altfel n-ar exista...
 
Civilizație = Pace
Război = Barbarie
Nu poți fi om de cultură pro-război de agresiune. Punct. Susțin deci cu tărie "cancelarea" tuturor marilor interpreți (mai ales) ruși care nu fac decît să interpreteze prin tăcere, cînd nu de-a dreptul prin susținere, partitura impusă de Putin. Instituțiile culturale occidentale nu fac decît să consfințească, să recunoască faptul că, susținînd un război de agreSSiune, acești interpreți ideologici s-au auto-exclus din cîmpul culturii. Punct.
 
Autonomia artei față de crimă?!?
 
De colaboraționism, activ sau pasiv, am uitat? Iată-l la lucru. Nu ești de acord, tu, pianist, tu, soprană de renume, cu politica statului tău, dar, să zicem, ți-e frică (mare artist fricos), nu poți sta cu curul în două luntre: avînd în vedere că marea, adevărata ta scenă e Occidentul, poți alege libertatea: fugi din Rusia dacă ți-e frică de Rusia. Dar dacă ești de acord cu ce fac capii, ei ai ales deja Rusia. Pa!
 
În Rusia, ca în orice dictatură care își subordonează instituțiile democrației "formale", nu există sferă publică, astfel încît cultura și arta sînt de trei feluri. Ca să rimeze și să fie mai ușor de reținut, le-am zis așa:
- cultură de palat
- cultură de gulag
- cultură de pat (adică sub plapumă, în șoaptă, de spațiu privat, cînd nu te exprimi decît, atît cît se poate, acasă).
 
Ce facem cu înfiorătoarea conivență dintre anti-"progresismul" lui Putin și cel al intelectualilor publici conservatori de dreapta? Cum se face că împărtășesc același negaționism climatic și energetic, de pildă, și aceeași oroare față de corectitudinea politică? Ne-ar putea lămuri? Dar, din păcate, nu doar intelectuali de dreapta se fac vinovați (acesta e cuvîntul) de o astfel de conivență, ci și intelectuali de stînga, pe care par a-i deranja teribil mucii în fasole de acum ai Rusiei. Ceea ce îi unește pe toți este conservatorismul, ba chiar reacționarismul. Cum facem? Îi așteptăm pe ei să se judece, sau ne apucăm noi de treabă? Prea multă complezență ne poate duce direct în prăpastie. Deci?
 
Deci CÎT DE PUTIN EȘTI? TESTUL PUTIN. Adică dacă sîntem defecți moral și intelectual. Acum, cînd lucrurile au fost date pe față și sînt la vedere, fiecare poate face un test intim, adică poate vedea, comparînd, dacă gîndește ca Putin, dacă e un mic Putin. De pildă, dacă minte și dacă se minte. Dacă acționează în baza unor mituri, povești, fantasme sau dorințe. Dacă ține, în general, seama de realitate, de lume, a căror primă caracteristică este de a ne contrazice, de a ni se opune, nu de a ni se conforma. Și, mai ales, dacă este violent, dacă este gata să sacrifice pe un altul pentru a-și impune ideile, dacă e gata să falsifice realitatea încercînd să-și transpună în realitate propriile proiecții. PUȚIN PUTIN E ÎN FIECARE. SĂ-L DĂM AFARĂ PÎNĂ NU UCIDE TOTUL: ÎN JUR ȘI PE NOI ÎNȘINE. Ce vedem acum în Ucraina e un test proiectiv în mărime naturală. Care, pentru un om normal înzestrat, ar fi trebuit să facă obiectul unei simulări intelectuale, altfel spus, al unui test pragmatic (pragmatist) al realității. Dacă vrei să îți testezi ideile direct în realitate, la scara 1/1, ești prost clinic. Și, trăgînd, în felul acesta, lumea după tine în dezastru, ești, juridic (nu doar moral), un criminal. PUTEM SĂ VEDEM DACĂ ȘI CÎT DE PROȘTI ȘI DE CRIMINALI SÎNTEM. Latent. COMPARÎNDU-NE CU PUTIN. TU CÎT DE PUTIN POȚI FI?
 
Sîntem niște bieți criminali de pace, de mall, de online. De normalitate. Orice șofer care accelerează în oraș este un adept implicit al pedepsei cu moartea.
 
Ecologia și democrația sînt una. Dar noi avem benzina în sînge. Ba chiar în loc de sînge. Sîntem motorizați și gîndim fosil, vrem explozie și viteză. Deci chiar și pe timp de pace, ne place războiul și îl practicăm tot timpul. Sîntem în război. Ne plac Putin și Trump, bărbați adevărați, cu gîndire-benzină. Lor vrem să le semănăm. Punct. Trăiască Rusia, SUA, China, Brazilia, India. Și insulele Cayman. Lumea Dubai. Pustiul din miez.