- Hahahaha! și-a ruptără gazometru!
- Pardon, asta-i vorbă de mitocan!
(...)
- Pardon, 'ne Iancule, mai strânge-ți gazometru, că n-am loc!
(...)
Ha-ha-ha! Gazometru!
I.L Caragiale, "Gazometru" (1897)
De-Gazare sau De-Gazificare? Și, și. Ceea ce se degajă, gazul ideatic care se degajă deja e De-Gazarea Europei. Adică De-Gazificarea ei, dacă tot vorbește Putin de "De-Nazificare".
De-Nazificare, adică De-Gazificare: asta se degajă pînă acum.
În toiul războiului declanșat de Rusia, deși acesta are loc mai mult pe pămînt (de fapt mai mult în cerul ideilor, eterne, adică, uman vorbind, fixe: eternitatea ca fixitate, fixism etc.) și, desigur, pentru pămînt, ca toate războiele (pentru curățarea pămînturilor de pămîntenii lor), se vorbește foarte mult despre gaz, despre gaze, adică despre sub-pămînt, despre zăcăminte: ceea ce zace, moarte acumulată și depozitată, gată să fie transpusă, exploziv și, pînă la urmă, ca acum, ucigător, în moarte.
Sîntem în plină dialectică a gazului, dacă nu chiar într-o metafizică a lui. Metafizica gazului - metafizică gazoasă. Dar nu așa este toată metafizica: căutare gazoasă de eternități solide, substanțiale? Caracterul gazos, volatil-exploziv, al tuturor fundamentelor aparent solide, de temelie?
Zygmunt Bauman este cunoscut mai ales pentru titlul cărții sale (citite sau nu, nu contează) intitulate Modernitatea lichidă. O fi modernitatea lichidă, dar lichiditatea, lichidarea și lichifierea ascund adevăratul temei solid al modernității care e gazul.
Singurul temei solid al modernității e gazos, este gazul.
Iată ce aflăm, între altele, de la războiul în curs. Nu atît pămînt sau teritoriu, cît sub-pămîntul "zăcător" în corespondență, cum spuneam, cu cerul ideilor fixe. Arhaicitate care nu poate să treacă, care ne constituie, de fapt, mediul volatil, exploziv, de viață.
Cerul subpămîntean gazos al ideilor fixe. Soliditatea e de suprafață, superficială, o pojghiță de temei, acolo, pe ea, construim și ne bazăm noi.
Cu începuturile lui gazoase și miezul lui lichid și fierbinte, Pămîntul este o bombă. Trăim pe o bombă.
Negativitate energetică inclusă: ne ținem în viață cu moarte.
Peter Sloterdijk are dreptate cînd (în Sfere III: Spume) vorbește despre "Războiul gazului", el pornind de la iperita din WWI, adică de la gazul de atac. Dar și acum, în Rusia/UE peste/în Ucraina, gazul, deși nu folosit (încă?) propriu-zis în lupte, e tot o armă de atac. La fel ca Germania în WWI, Rusia atacă acum Europa tot cu gazul.
Esențele, permanențele, constanțele sînt gazoase, de ordinul gazului, al gazosului. Să reținem asta.
Pentru că WWII a reprezentat o culminație a raportului gaz-conflict, prin camerele lui de gazare.
Gazificarea energetică de azi a Europei și gazarea europeană, de ieri, a evreilor. Să punem lucrurile în legătura lor, adică să spunem lucrurilor pe nume raportîndu-le unele la altele, lăsîndu-le să se între-denunțe, să se trădeze tocmai prin solidatitatea lor.
Gaz: reducție și sublimare, pre-început și post-sfîrșit.
Tranziția energetică impusă de schimbarea climatică ar fi valoroasă nu numai în sine, ci ar lăsa, în plus, regimurile fosile bazate pe rezervele de combustibili fosili - producători, cum vedem, de arderi cu explozie - în ofsaid: Rusia ar rămîne cu gazul în aer, să și-l respire cu nesaț la nesfîrșit, iar rezervele de petrol ar rămîne simple "mări sub pustiuri". Regimurile golănești ar rămîne fără suport, fără mijloace de presiune, fără resurse: ar trebui să evolueze sau să dispară, asemenea oricăror organisme fosile. Să mai aflăm despre ele doar din muzee. Iată de ce tranziția energetică trebuie "actată" acum. Și iată de ce tocmai aceste fosile i se opun: au totul de pierdut de pe urma ei. Îngrijorător, dar revelator despre starea generalizată, endemic-pandemică, de corupție, este însă faptul că nici Occidentul, care vorbește ecologic, nu pare grăbit să treacă și la fapte. S-ar lipsi și el de infinite foloase necuvenite, de industrii-fosile întregi care ar trebui să se recicleze sau să dispară, deci de dependențele care, ca astăzi în fața Rusiei, îl paralizează. Lumea actuală chiar e Jurassic Park.
Cea mai bună ocazie. De bun-simț. O semnalasem deja. Carburanții fosili, cu explozie, să rămînă la statele fosile, care trăiesc din explozii: să le explodeze intestin, să le iasă gazul pe nas, să fie obligați să evolueze, să se dezvolte, să se democratizeze, arierații violatori!
Cea mai mare resursă (de-a dreptul naturală) a Rusiei, concentrată și exploatată de Putin, este dintotdeauna TEROAREA: au atît de multă înăuntru, încît sînt obligați (iar) s-o exporte.
Cît spațiu, cît teritoriu, tot atîta teroare (pentru că nevoie de putere ca să acopere teritoriul). Misterioasă ecuație. Producție excedentară de teroare pe centimetru pătrat și pe cap de locuitor. Cum să nu cedeze pămîntul însuși la asemenea presiuni și să-și dea gazul gratis! Frică și gaz! Petrol și spaimă! Și multe metale nobile, rare, imperiale.
TEROARE ȘI TERITORIU. Nu pot să nu fie legate.
Fără gaz, fără carburanți fosili, fără motoare cu explozie: salvăm și planeta, scăpăm și de teroriști! Salvăm multe!
Gazul rusesc, mai rău decît iperita (din WW1): un drog. Confortul și consumul negîndite, leneșe, ale Occidentului se plătesc. Nu în bani: în vieți.
Adormiți de gaz. Gazați de Rusia, cea mai gazată de fapt dintre toți: Rusia se auto-gazează cu conducători-fosili.
Gazul nu are miros? Se pare că nu. Miroase doar a bani. Care miros urît și periculos a gaz.
Cînd vă culcați (pe ambele urechi - și pe ochi), nu uitați gazul deschis: vom (nu voi, noi) plăti mai tîrziu cît nu face! E doar gaz, la naiba, bășină de mort, exalare a morții. Doar atît puteți să ne oferiți pentru viață? Am murit de mult de atîta gaz inhalat, ars, reciclat.
Armata Roșie: un cuțit vechi, ruginit, care, neputînd tăia curat și rapid, sfîrtecă. Cu așa armată, Doamne ferește, dar doar "soluția finală" îi mai rămîne! Potrivit, desigur, logicii lui: dacă, antropologic, ne străduim să înțelegem ce se întîmplă în mintea celor mai îndepărtate populații, de ce nu ne-am "înstrăină", "insolita" - concept formalist rus - și în mintea ăstuia, cu gazul și celelalte fosile din ea!
Pare tulburat, e clar că i s-a suit gazul la cap. "Are gaze". Oricum arată aproape fosforescent, luminează, nu alta (asta de la atomică).
Sobrietate! Din dependența și complezența Occidentului față de fosilii din Rusia (vine și Putin pe conductă odată cu gazul, și o transformă în țeavă de tun) se vede că de fapt elitele politice occidentale se făceau că fac, nu aveau de gînd să ia în serios mutația climatică. Altfel ar fi contrat deja dintr-o lovitură ambele crize, ambele fundături care își corespund circular imediat, și acum și nouă ne-ar fi fost mai ușor, și (poate) și Rusia ar fi luat-o pe altă cale, vînzarea (în toate sensurile puturoasă: ca miros și ca lene) hidrocarburilor nemaiputînd (prin simplă vînzare de gol subteran, de fostă viață culeasă-extrasă, dar neprodusă, nemuncită) să înarmeze o armată doar cu mega-arme, dar cu soldați-sclavi, și cu toții am fi respirat mai ușor pe o Planetă "livable". Deh! Dar uite că vine și revoluția, forțat, la pachet, ca de obicei, cu războiul. Nasol!
Fără mască, alergînd după gaz. Poem cu proști și cu ticăloși. Haiku despre fosile.
Jurassic Oil World Park.
Îmi mirosise a gaz încă de weekendul trecut, am predat articolul luni dimineața, a venit apoi și actualitatea (Europa, România) după nasul meu: rămăsese(ră) în urmă.
Se acumulase prea mult gaz în Europa ca să nu explodeze! Va trebui să aerisim multă vreme de acum înainte. Să stăm cu ferestrele, dacă nu chiar cu ușile deschise.