05.02.2006
Mi se pare dezgustător modul în care unii fotografi se folosesc de modelele lor. Sub ochii mei, unul orbit de ambiţiile sale nemăsurate a forţat două domnişoare să se cocoaţe pe gard, acestea nedorind să facă acest lucru, fireşte, nici măcar de amorul artei. Văzând că nu vor să asculte de vorbele mieroase, pâş, pâş prin zăpadă, păşind cocârjat fără zgomot în ciorapii de lână, a prins modelele de ceafă strângându-le bine în braţe ca să nu fugă sau, doamne fereşte, să-l muşte de degetul cu care apasă pe butonul declanşator. În grabă, icnind de efort, le-a suit pe gardul de lemn, apoi şi-a dus aparatul la ochi, nimerind înainte nasul, apoi a făcut de câteva ori clic, clic, încercând să surpindă pe peliculă umbra de gard cu umbra de model, eventual şi-un salt graţios sau disperat de tentativă de evadare.




Chiar dacă este greu de imaginat, scena s-a repetat de câteva ori. Domnişoarele reuşeau să sară în siguranţă în zăpadă, fără să-şi vatăme trupurile, însă nemulţumit că nu le-a surprins la modul artistic, cu membrele arcuite în aer şi urechile fâlfâind pe spate în vânt, fotograful le-a mai înhăţat de câteva ori, cocoţându-le pe gard până când n-a mai avut vlagă în braţe şi filme de băgat în aparat. Înţepenită de uimire ca o stâncă de piatră, n-am putut să fac nimic. N-am intervenit aşa cum nici un bolovan nu poate atunci când, în preajma lui, se comite o nedreptate strigătoare la cer. Ca să vorbesc pe înţeles, n-am făcut decât să mă holbez, scoţând din când în când sunete dezaprobatoare, n-aş zice că armonioase.

(Notă: la un moment dat am uitat să introduc un "r" în verbul surprindă. Încheiat precizarea!)




Şi ca să fie totul şi mai trist, modelele aveau ceva de împărţit între dânsele, şi nu mă refer la schimburi de reţete, ci de palme nu tocmai prieteneşti. Aş spune chiar că erau impertinente şi seci. Dezbinarea intervenise când una începuse să se dea bine pe lângă torţionar – mă refer la fotograf. Pisicindu-se într-un mod înfiorător de patetic, a încercat să-şi câştige libertatea. S-a lăsat scărpinată pe tot corpul, în special pe pântecul călduţ, sperând că fotograful va renunţa s-o mai fotografieze călare pe gard, nudă, într-o poziţie degradantă. Degeaba i-aş fi spus că se comportă ca o orătanie nătângă, nu m-ar fi ascultat. De ce credeţi că cele mai multe perne sunt umplute cu fulgi de găină?




Pentru că sunt păsări lipsite de inteligenţă şi meşteşug în a-şi ţine veşmintele pe trup, de asta se lasă jumulite. În satul în care-mi petreceam vacanţele, cele mai multe găini erau goale de dimineaţa până seara, spre bucuria cocoşilor şi batjocora gurilor clevetitoare. Oricum, ar trebui să ştiţi toţi că pernele sunt umplute cu fulgi ce-au stat între două trupuri – găina şi cocoşul – ce-au făcut sex. E ca şi cum ai dormi pe un cearşaf cu scursuri dubioase, neplăcute la vedere, găsit pe patul unui motel unde trag doar camionagii şi damele dedate afacerilor trupeşti. Beah! (interjecţie asurzitoare ce sugerează dezgustul profund).



Din motive obiective ce ţin de moliciunea degetelor provocată de somn, trebuie să mă opresc acum din povestit. Voi reveni mâine.

0 comentarii

Publicitate

Sus