De ce te iubesc

De ce te iubesc este în acelaşi timp o întrebare şi un răspuns. Titlul a rămas "deschis". Este o invitaţie la lectură creatoare. Depinde de fiecare cititor dacă, parcurgând poemele înlănţuite în prezenta antologie, va pune la sfârşitul titlului un simplu punct sau micul cârlig al interogaţiei. Jocul dintre întrebările şi răspunsurile dragostei este atât de stăruitor, de complicat şi de nestatornic, încât îndrăgostitul glisează permanent între "Oare de ce te iubesc?" şi "Iată de ce te iubesc!", între "De ce te iubesc tocmai pe tine?", "De ce te iubesc încă?" şi "Ştiu de ce te iubesc".

Tocmai ei, insolubilei probleme, îi este dedicată antologia lirică De ce te iubesc. "Acel limbaj" născut din paradoxuri pe care nu îndrăznea să-l caute Jung este creat de marii poeţi ai lumii. De la vocea anonimă din Cântarea Cântărilor şi până la poeţi din zilele noastre, de la trubaduri la romantici, de la sonetele lui Shakespeare la cele ale lui Vasile Voiculescu, de la Louise Labé la Anna Ahmatova sau la Wislawa Szymborska, de la Emil Brumaru, la Şerban Foarţă şi Mircea Cărtărescu, o mică selecţie de bijuterii poetice vă stă acum la dispoziţie. Este destinată îndrăgostiţilor de poezie şi îndrăgostiţilor pur şi simplu.

(Ioana Pârvulescu)

Eşti singur azi şi-mpovărat de tine,
De slavă şi de visuri despărţit,
Dar ai rămas iubitul pentru mine,
Cu cât mai trist, cu-atât mai îndrăgit.

Bei vin mereu, ţi-s nopţile murdare,
Mai ştii dacă trăieşti cu-adevărat?
Şi ochii-ţi verzi cu zvârcoliri de mare
Mărturisesc că pacea n-ai aflat.

Invocă moartea inima-ţi, nebuna,
Afurisind al soartei pas greoi,
Şi vântul de apus mi-aduce-ntruna
Din partea ta mustrări şi rugi, puhoi.

Spre tine iar cum pot să viu fierbinte?
Sub cerul pal, aici, în ţara mea,
Ştiu doar să cânt şi să-mi aduc aminte,
Tu nici măcar atât n-ai cuteza!

Tristeţi sporind, trec zile fără veste...
Ce rugăciuni de dragul tău să fac?
Iubirea mea atât de mare este,
Că n-ai putut nici tu să-i vii de hac.

(Traducere de Madeleine Fortunescu)

Asurzitoare, strada în jurul meu mugea.
Înaltă şi subţire, durere maiestuoasă
În voalurile-i negre de doliu, fastuoasă
Şi mândră, o femeie trecu prin faţa mea

Cu sprinten mers şi zvelte picioare statuare.
Eu mă-mbătam privind-o şi beam ca pe-un venin,
Din ochiul ei, cer vânăt de uragane plin,
Plăcerea ce ucide şi vraja care doare.

Un fulger... apoi noaptea! - Făptură fără drum,
Tu care cu-o privire m-ai renăscut deodată,
Abia în veşnicie te voi vedea de-acum?

În alte părţi, departe! târziu! sau niciodată!
Căci nu-mi cunoşti cărarea, nu ştiu spre ce mergeai,
O, tu zadarnic dragă, o, tu care ştiai!

(Traducere de Al. Philippide)

Noi nu vom bea dintr-un pahar vreodată
Nici dulce vin, nici apă de izvor.
Săruturi n-om schimba în zori; o dată
Nu vom privi amurgu-odihnitor.

Ţi-e aer soarele, şi mie luna,
Dar dragostea ce-o respirăm e una.

Un altul mă-nfăşoară-n gingăşie.
Cu râsul ei, o alta te-a legat.
Dar spaima ta îmi aparţine mie
Şi tu de boala mea eşti vinovat.
Mai dese întâlniri nu vom avea,
Căci liniştea ni-e dată doar aşa.

Suflarea mea în stihul tău e trează
Doar glasul tău răsună-n stihul meu.
O, e un rug de care nu cutează
Nici om să se atingă, şi nici zeu.
Şi dacă-ai şti acum, ce dragi îmi sînt.
Aceste buze cu miros de vânt.

(Traducere de Madeleine Fortunescu)

...atâta lumină era pusă în fondul de ten de pe umerii obrajilor tăi
atâta spaimă în adânciturile claviculelor tale
atâta modernitate şi nonşalanţă în mersul tău
atât je m'en fichism, atât nenoroc...[...]
cine mai eşti? unde mai există nostalgia ta, neajutorarea ta, egoismul tău?
uşurată de tine viaţa mea s-a repezit în sus
şi mă sufoc
şi nu pot chiar nimic să-nţeleg
ah, femeie, femeie, femeie,
femeie, femeie, femeie, femeie...
acum nu pot decât să aştept telefoanele tale,
să ascult muzică, să mă-ntâlnesc cu prietenii,
să mai citesc, să mai merg la vreun film,
dar mă înfund într-o hinayana de nerespirat
şi nu vreau să te întorci
ci vreau să nu fi plecat niciodată...
drago, atât de drăguţă erai când vroiai să faci mişto, sau când îţi trebuia dragoste
cine îşi descheia singură nasturii de la cămaşa-n carouri?
cine învăţa la pedagogie cu ochelarii pe nas până când i se făcea greaţă?
cine îmi dădea rime să-i fac sonete?
...acum tu pentru mine ţii de fiziologic
acum tu eşti doar o torsiune de degete, o rupere de tendoane
acum tu eşti doar un lac de sânge unde-a fost cineva căsăpit
pe zăpada dumnezeiască din bucureşti,
acum tu eşti doar o fostă colegă de facultate
o fostă dulce colegă de facultate, din facultate, din tinereţe...



acum, tu eşti o superstiţie, o hiperrealitate cu zeci de miliarde de feţe.



Editura Humanitas împreună cu Librăriile Diverta organizează un eveniment de excepţie, un adevărat bal al iubirii:



Vă invităm să descoperiţi o lume minunată a iubirii surprinsă în marile poezii de dragoste scrise de-a lungul veacurilor.

Evenimentul va avea un aer deosebit, un parfum al timpurilor de altă-dată. Participanţii vor avea ocazia să poarte măşti veneţiene şi să admire personaje din alte vremi.

Volumul este o antologie de poezii de dragoste culese din literatura universală, coordonat şi aşezat într-un scenariu al iubirii de Ioana Pârvulescu.

Invitaţi: Ioana Pârvulescu şi Gabriel Liiceanu.


"Îmi lipseşte curajul să caut acel limbaj capabil să exprime adecvat paradoxurile incalculabile ale iubirii" - mărturiseşte C. G. Jung la sfârşitul unei vieţi care l-a pus neîncetat faţă în faţă cu ceea ce numeşte "problema iubirii". Tocmai ei, insolubilei probleme, îi este dedicată antologia lirică Paradoxurile iubirii. "Acel limbaj" pe care nu îndrăznea să-l caute Jung este creat de marii poeţi ai lumii. De la vocea anonimă din Cântarea Cântărilor şi până la poeţi din zilele noastre, de la trubaduri la romantici, de la sonetele lui Shakespeare la cele ale lui Vasile Voiculescu, de la Louise Labé la Anna Ahmatova sau la Wisława Szymborska, de la Emil Brumaru, la Şerban Foarţă şi Mircea Cărtărescu, o mică selecţie de bijuterii poetice vă stă acum la dispoziţie.

Destinată îndrăgostiţilor de poezie şi îndrăgostiţilor pur şi simplu, antologia se constituie într-un posibil scenariu erotic: întâlnire, "tu şi eu", vis, orbire, gelozie, disperare, banal cotidian în două registre (râs şi plâns), melancolice amintiri şi un acord final rimbaldian: "N-am să pot arunca niciodată Dragostea pe fereastră." Majuscula aparţine poetului.

Alături de carte, un CD surpriză, cu vocea lui Gabriel Liiceanu citind paginile preferate din De ce te iubesc.