1. Culori

"Offf... ce bine că am prins scara asta rulantă" - spuse fetița pufăind și sprijinindu-se de linguroiul uriaș care o depășea cu un cap și ceva, pentru a sări pe banda rogvaivă a unui curcubeu deschis între o pajiște verdemugur și un nor roz bombon, pufos ca o vată de zahăr și mare cât o găleată de înghețată. Alergase toată ziua după niscai bunătăți expialidocious și descoperise abia târziu norul strălucitor, ascuns după o creangă de castan, împodobită cu lumânări albaprins, ca un pom de Crăciun. A avut însă timp să treacă pe la cămara unde își ținea ascunse nimicurile mai mari sau mai mici, pentru a-și lua lingura primită cadou de la regele din Brobdingnag și a se repezi apoi plină de entuziasm spre înaltul cerului. "Trebuia să iei și tu o linguriță de la ursul mieros" - îi spuse, ridicând din sprâncene, pisicului negruadânc, cu ochii ca două flăcări tamanaprinse, ce se chinuia să țină pasul cu ea. Sprâncenele ei ridicate ar fi trebuit să însemne "n-ai linguriță, n-o să ai nici bunătăți", dar pisicul Jill rată complet semnificația gestului, căci încremenise de spaimă, văzând piscul înzăpezit pe care banda rogvaivă tocmai îl ocolea ondulându-se lin. "O să mâncăm spumă de nori cu aromă de căpșuni" mai adăugă fetița, lingându-se pe buze, cu gândul la trufandalele din care avea să se înfrupte. Iar lingura-i era pe măsura poftelor, uriașă! Pisicul nu părea însă la fel de încântat de perspectiva unui desert pe marginea cerului, căci orice margine, și în special cea a cerului, îl tulburau peste poate. Pe măsură ce urcau, copacii deveneau din ce în ce mai mici, până când rămăseseră doar pete de verdeadunat peste pliurile creponate ale câmpiei, florile doar niște năsturași mărunți cusuți cu lujeri subțiri ici colo pe poale, iar câmpia o rochița mică mică numai bună de îmbrăcat de-o fetiță năzdrăvană. Asta, în timp ce propria lui casă se mai vedea doar ca o cataramă de argint la cordonul rochiței. Pisicul Jill mai privi o dată în jos peste marginea benzii rogvaiv și se chirci la picioarele fetiței. Spuma de nori cu aromă de căpșuni cu siguranță nu avea să-i priască.

(Fragment din romanul Pisicul Jill și Prințesa de Porțelan, care nu va fi scris niciodată. Dar cine-a ști, fragmentul se poate lungi)