Argument pentru un club exotic...

De ce exotismul?
Pentru că este irezistibil, e tot farmec, dar de o mireasmă halucinogenă, are graţie de nor de fluturi, mister de dispariţie fosforescentă şi senzualităţi de orhidee.
Ţine de iluminările naturii şi ale omului, dar e penibil ca stil literar.

De ce dracu’ exotismul?
Pentru că e dinamita ideală sub noada corectitudinii politice: albul rămâne alb, galbenul chinez, pielea roşie redevine irokeză şi arămie, mulatra nu mai e doar o cetăţeană a statului Alabama, cu dublă origine rasială, de un cromatism epidermic intermediar, dar cu drepturi egale în faţa urnei de vot şi a scaunului electric.

De ce mama dracului exotismul?
Păi, pentru că într-o lume unde orice nulitate trebuie să se bucure de aceeaşi veneraţie ca şi geniul, într-o mahala unde toată lumea are, flecărind, dreptate, insolitul şi exoticul, de subversiv ce se poartă, sunt metafore ale exploziei în stare a spulbera totul în jur pe o rază solară, stelară, lunară, lunatică.

Iar apoi, fiindcă va apărea la LiterNet o dată la două săptămâni, exotică fiind însăşi această expediţie liternaută adânc în trecut, la limita sondabilului în viitor, marinăreşte, conquistadorial şi quijotic în depărtări şi prin jungle spre a smulge realul din colţii banalităţii.
De asemenea, pentru că se lansează 21 aprilie, DIES URBIS CONDITAE, pe sângele geamănului Remus.
Şi fiindcă e ziua în care se avântă pe cer Zodia Taurului, atât de furios că nu mai e nevoie de altă confirmare a fugii universului spre roşu.
Aşa că de ce?
Dintr-un viciu, din kantianism. De frica bătrânului Immanuel inventând Sistemul Solar, dezlănţuind filosofic aventura modernă a libertăţii, reglând cu pasul său ceasornicele nordului, în Cetatea Muntelui Regal, în ţara chihlimbarului şi făcându-mă să aiurez în vis că ar fi cerul înstelat deasupra mea şi-n mine legea exotică.

R. S. R. !