"Que baje Dios y lo explique". Acestea sunt cuvintele cu care se deschide ediția de azi, 5 mai 2022, a Marca, cel mai important cotidian sportiv spaniol. Textul însoțește imaginea bucuriei jucătorilor de la Real Madrid, care aseară târziu s-a calificat în finala Ligii Campionilor la fotbal. Acest text e scris de un suporter al Realului.
9 martie 2022
Madrid, stadionul Santiago Bernabéu.
E minutul 61 al meciului Real - Paris Saint-Germain, partidă retur în optimile de finală ale Ligii. În tur, la Paris, PSG câștigase cu 1-0. În prima oră de la Madrid, Mbappé deschisese scorul pentru francezi care controlaseră fără mari emoții jocul, Madridul atacând fără vlagă și idei.
E minutul 61 și Donnarumma, portarul Parisului, întârzie cu mingea la picior, Benzema, atacantul Realului, îl tamponează, pare fault, arbitrul nu dă, mingea sare la spanioli și Benzema înscrie. În jumătatea de oră care urmează, PSG se prăbușește ofensiv și se dezintegrează defensiv, Real mai înscrie de două ori și se califică.
12 aprilie 2022
Madrid, stadionul Santiago Bernabéu.
E minutul 80 al meciului Real - Chelsea, partidă retur în sferturile de finală ale Ligii. În tur, la Londra, Real făcuse un meci foarte bun în atac, avusese noroc în apărare și câștigase cu 3-1. În primele 80 de minute de la Madrid, Chelsea marcase de 3 ori, având, în plus, un gol anulat. Real evoluase, în cel mai bun caz, modest.
E minutul 80 și mijlocașul gazdelor, Luka Modrić, dă o pasă cu exteriorul piciorului drept printre fundașii adverși (avea să fie considerată una dintre cele mai frumoase pase decisive din istoria competiției), mingea ajunge la brazilianul Rodrygo și se face 1-3. Chelsea continuă să atace, mai vin două mari ocazii, apoi timpul regulamentar se termină cu același scor din meciul tur și urmează prelungirile. Rând pe rând, oamenii de bază din apărarea Realului se accidentează, spaniolii ajung să se apere în zona centrală cu Dani Carvajal (1,73 m), englezii par epuizați, Real pleacă pe contraatac și Benzema marchează pentru 2-3. Chelsea e eliminată.
4 mai 2022
Madrid, stadionul Santiago Bernabéu.
E minutul 90 al meciului Real - Manchester City, partidă retur în semifinalele Ligii. În tur, la Manchester, City câștigase cu 4-3 după un meci superbissim în care raportul ocaziilor uriașe de gol fusese 8-4. În primele 85 de minute de la Madrid, City deschise scorul după mai bine de o oră de meci echilibrat, cu defensive solide și ocazii puține. Apoi, pe contraatac, rezerva englezilor, Jack Grealish, ratează două ocazii enorme de 2-0, în timp ce Realul, fără cei 3 titulari din linia de mijloc (Modrić - Casemiro - Kroos, fiecare câștigător a minimum 3 Ligi ale Campionilor, toate cu Real), schimbați de antrenorul Carlo Ancelotti, nu reușește să ducă mingea nici măcar în apropierea careului advers.
E minutul 90. Mai exact, e minutul 89 și 22 de secunde. Rodrygo ciupește din fața portarului Ederson mingea întoarsă de Benzema și e 1-1. Primul șut pe poartă al spaniolilor din acea seară. 88 de secunde mai târziu, Rodrygo izbește mingea cu capul și e 2-1. La faza următoare, Rodrygo trage și Ederson respinge cu umărul. Ar fi fost un hat-trick în 4 minute! Mai e timp de o ocazie mare a lui City și apoi se trece la prelungiri.
Real începe sus, Benzema e trântit în careu, arbitrul indică penalty. Francezul (probabil cel mai bun jucător din lume în 2022) marchează și Real are scor de calificare. City mai are o ultimă zvâcnire, portarul Courtois salvează incredibil, restul minutelor trec sub privirea câtorva dintre jucătorii legendari ai Madridului, care lăcrimează în tribune. Spectatorii anonimi plâng de-a binelea și arată spre cer.
Recapitulare
Trei tururi consecutive în cea mai importantă competiție a cluburilor din fotbalul mondial. Trei duble manșe în care adversarul a avut, per total, mai multe ocazii, a câștigat la mai toate criteriile statistice (șuturi, posesie, etc.), a jucat, în majoritatea timpului, mai bine în atac și mai atent în apărare, având scor de calificare cu 35, 15 și respectiv 5 minute înainte de finalul meciului retur (am considerat o durată de 95 de minute a meciurilor, luând în considerare și minutele de prelungire a timpului regulamentar). Trei meciuri retur jucate acasă în care adversarul a marcat de fiecare dată primul, având posesia balonului și dominând, adesea copios.
De fiecare dată, același deznodământ: trei echipe formate din mari jucători, având drept obiectiv câștigarea trofeului și, pe baza formei de moment, pornind favorite la începutul dublei cu Real, s-au prăbușit complet / cvasi-complet în momentul în care au primit primul gol pe Santiago Bernabéu. În nici una dintre situații, golul respectiv nu însemna eliminarea. Și totuși, echipele adverse au căzut, fizic și psihic, permițând Madridului să înscrie restul de goluri de care avea nevoie pentru calificare. Care Madrid, după marcarea zisului gol, a prestat, de fiecare dată, un fotbal mult, mult, mult superior celui pe care îl practicase înainte de gol.
Explicația
Noroc? Cu siguranță. Presiunea tradiției (Real e cea mai galonată echipă europeană, câștigând Liga Campionilor de 13 ori, cât următoarele două cluburi, Milan și Liverpool, la un loc)? Absolut. Experiența jucătorilor (Real are în lot 9 jucători care au câștigat câte 4 Ligi de căciulă)? Desigur. Forma stelară a lui Benzema și extraordinară a portarului Courtois? Absolut. Experiența lui Ancelotti (primul antrenor care câștigă titlul național în cele 5 mari campionate europene - Anglia, Spania, Italia, Germania, Franța - și primul care se califică în 5 finale de Liga Campionilor)? Fără doar și poate. Ambianța și istoria stadionului? Cu certitudine. Sunt acestea suficiente explicații? În nici un caz!
În mod rațional, bazându-ne pe argumente și pe experiență (cum ar veni, pe teorie și practică), Real Madrid ar fi trebuit (și meritat) să piardă fiecare dintre calificările de mai sus. Să spunem că, pe baza argumentelor din paragrafelor de mai sus, s-ar fi putut explica o calificare. La extrem, două. Trei, niciodată.
Subliniez, ce e irațional / uluitor / inexplicabil nu sunt doar revenirea și răsturnarea scorurilor în trei tururi eliminatorii consecutive ale celei mai mari competiții a cluburilor lumii. Ci faptul că ele s-au petrecut simultan cu prăbușirea jocului adversarului și explozia jocului Realului. Nu e ca și cum Real juca bine, golul plutea în aer și, până la urmă, acesta a venit. E fix pe dos: adversarul juca bine (mult mai bine ca Real), golul a venit de fiecare dată de nicăieri și apoi a urmat deznodământul povestit. Poate cineva explica asta?
Morala?
Habar n-am. Pot doar atât să spun: seria Realului e cea mai impresionantă manifestare a supranaturalului căreia i-am fost martor în 43 de ani și 2 luni de viață. Cum zice ediția la zi a unui ziar major, L'Equipe, e pur și simplu SurREAListe!