Nu știu dacă a făcut deja cineva această observație (ar fi trebuit, ține de evidență), dar celebra deja literă Z întruchipează o jumătate de svastică. Adică de Zvastică. Cu Z de la Zvastică, deci. Rusia devine fie RuSSia, fie RuZia - cu Z de la RaZie. Zît, deci!
Mulțumim, Putin, adevărat lider europenist fără voie, ba chiar împotriva voinței sale, pentru că obligi țările UE să-și accelereze eforturile de aprofundare a integrării alter-naționale (nu doar inter-naționale) pe care, în vreme de pace, mai mult ca sigur că acestea nu s-ar fi grăbit să le facă. Totul merge indirect, dureros de în direcția cea bună: mutualizare, solidarizare, democratizare, renunțare la fosile în toate formele lor (energetice, politice, umane, morale). Externalități pozitive ale războiului.
Ușurare, dar nu euforie după al doilea tur al alegerilor prezidențiale din Franța, cînd Putin a pierdut (deocamdată) alegerile prezidențiale din Franța (pornind de la un tweet al unui ziarist german). Invadarea Ucrainei i-ar putea înfrînge pentru multă vreme pe acești paraziți profitori terestrieni. Pentru că există supra-tereștrii (globaliștii) pe termen lung distructivi și acești falși htonici, imediat criminali. Prinși între, nu avem ce alege, decît reformularea în sens participativ-deliberativ a modurilor actuale de a face politică. Democratizarea democrației, nu distrugerea ei.
Viktor Orban spera ca Le Pen să cîștige președinția Franței pentru a putea deveni liderul (cel puțin) estic al taberei suveraniste, așa că investise în ea finanțîndu-i campania electorală prin intermediul băncii MKB, a unui prieten al său din copilărie. Mai puțin cunoscut e că în aceeași duminică, alt prieten, balcanic de data aceasta, al aceluiași Orban, prim-ministrul ultraconservator Janez Jans, a pierdut puterea în Slovenia, după ce făcuse campanie tot cu bani maghiari. În sfîrșit, deși apropiată extrem-dreptist de Varșovia, Budapesta s-a răcit grav cu aceasta dat fiind că e de partea lui Putin, în vreme ce Varșovia, dimpotrivă.
Da: patria naționaliștilor e moșia lor proprie, în care doar puterea lor trebuie să aibă curs. De-asta cleptocrația aduce după sine autoritarism: cum să-și împartă suveraniștii "patria" cînd aceasta e propria lor pungă, teritoriul lor privat de vînătoare, cînd bani din afară trebuie vămuiți doar de ei? Guverne-vamă postate hoțește la porțile de intrare dinspre Europa și dinspre lume: ar vrea să respingă refugiați, dar să intre doar bani pe care să-i controleze doar ei, să-i împartă cum vor.
Un mic cuvînt "scăpat", aparent "tehnic", "neutru", în comunicările NATO și SUA despre agresiunea rusă asupra Ucrainei spune, probabil, totul despre ce se întîmplă de fapt acum și poate chiar despre ce se va întîmpla într-un viitor eventual: "autoapărare". Adică să ne înarmăm rapid nu ca să fim propriu-zis apărați colectiv, ci să ne apărăm singuri exact așa cum fac acum ucrainenii, fără intervenție propriu-zis occidentală, doar cu arme și instructaj (în total, "tehnică militară") "aliate". Poate că și în cazul agresării unui membru NATO se va proceda la fel, aceasta fiind cea mai recentă versiune a articolului 5: auto-apărare cu sprijin - din afară - occidental, fără participare propriu-zisă, umană, occidentală. Cine știe, poate chiar despre asta e vorba. Sau poate nu. Dar mie nu mi-a sunat chiar în regulă...
Cînd nu ești de acord cu dictatura din propria patrie, dar nu vrei să te expui, pe tine și pe ai tăi, condamnînd-o explicit, există o singură cale onorabilă: exilul, ne-întoarcerea într-un acasă problematic, ucigător, plecarea, despărțirea fizică netă. tranșantă, interiorizarea dramei, trăirea, astfel, a ei. Nu pacea nesimțită și interesul propriu nesimțitor.
Ori complice (pentru că te complaci), ori amoral. De doi bani oricum.
Cînd vorbesc despre relația naționaliștilor cu patria concepută moșieresc, ca moșie proprie, nu pot să nu îmi amintesc un celebru titlu (ca atîtea altele) din Cațavencu anilor 80, mai exact din momentul cînd Ion Iliescu îl ținuse pe Regele Mihai pe Aeroportul Otopeni, nepermițîndu-i intrarea în țară, pe "moșia" proprie: aproximativ, "La Otopeni, Iliescu s-a purtat ca pe pista mă-sii". Cînd după comunismul istoric nu mai rămîne, ca acum, decît comunitarismului, nu mai rămîne chiar nimic. Altfel spus, cînd se ajunge ca războiul să izbucnească, înseamnă că el deja a distrus tot, că totul este deja distrus. Declararea războiului este doar recunoașterea, admiterea lui. Deci toți autocrații și tiranii anti-patriotic naționaliști se poartă cu patria ca pe pista mamii lor.
Mulțumim, Putin, adevărat lider europenist fără voie, ba chiar împotriva voinței sale, pentru că obligi țările UE să-și accelereze eforturile de aprofundare a integrării alter-naționale (nu doar inter-naționale) pe care, în vreme de pace, mai mult ca sigur că acestea nu s-ar fi grăbit să le facă. Totul merge indirect, dureros de în direcția cea bună: mutualizare, solidarizare, democratizare, renunțare la fosile în toate formele lor (energetice, politice, umane, morale). Externalități pozitive ale războiului.
Ușurare, dar nu euforie după al doilea tur al alegerilor prezidențiale din Franța, cînd Putin a pierdut (deocamdată) alegerile prezidențiale din Franța (pornind de la un tweet al unui ziarist german). Invadarea Ucrainei i-ar putea înfrînge pentru multă vreme pe acești paraziți profitori terestrieni. Pentru că există supra-tereștrii (globaliștii) pe termen lung distructivi și acești falși htonici, imediat criminali. Prinși între, nu avem ce alege, decît reformularea în sens participativ-deliberativ a modurilor actuale de a face politică. Democratizarea democrației, nu distrugerea ei.
Viktor Orban spera ca Le Pen să cîștige președinția Franței pentru a putea deveni liderul (cel puțin) estic al taberei suveraniste, așa că investise în ea finanțîndu-i campania electorală prin intermediul băncii MKB, a unui prieten al său din copilărie. Mai puțin cunoscut e că în aceeași duminică, alt prieten, balcanic de data aceasta, al aceluiași Orban, prim-ministrul ultraconservator Janez Jans, a pierdut puterea în Slovenia, după ce făcuse campanie tot cu bani maghiari. În sfîrșit, deși apropiată extrem-dreptist de Varșovia, Budapesta s-a răcit grav cu aceasta dat fiind că e de partea lui Putin, în vreme ce Varșovia, dimpotrivă.
Da: patria naționaliștilor e moșia lor proprie, în care doar puterea lor trebuie să aibă curs. De-asta cleptocrația aduce după sine autoritarism: cum să-și împartă suveraniștii "patria" cînd aceasta e propria lor pungă, teritoriul lor privat de vînătoare, cînd bani din afară trebuie vămuiți doar de ei? Guverne-vamă postate hoțește la porțile de intrare dinspre Europa și dinspre lume: ar vrea să respingă refugiați, dar să intre doar bani pe care să-i controleze doar ei, să-i împartă cum vor.
Un mic cuvînt "scăpat", aparent "tehnic", "neutru", în comunicările NATO și SUA despre agresiunea rusă asupra Ucrainei spune, probabil, totul despre ce se întîmplă de fapt acum și poate chiar despre ce se va întîmpla într-un viitor eventual: "autoapărare". Adică să ne înarmăm rapid nu ca să fim propriu-zis apărați colectiv, ci să ne apărăm singuri exact așa cum fac acum ucrainenii, fără intervenție propriu-zis occidentală, doar cu arme și instructaj (în total, "tehnică militară") "aliate". Poate că și în cazul agresării unui membru NATO se va proceda la fel, aceasta fiind cea mai recentă versiune a articolului 5: auto-apărare cu sprijin - din afară - occidental, fără participare propriu-zisă, umană, occidentală. Cine știe, poate chiar despre asta e vorba. Sau poate nu. Dar mie nu mi-a sunat chiar în regulă...
Cînd nu ești de acord cu dictatura din propria patrie, dar nu vrei să te expui, pe tine și pe ai tăi, condamnînd-o explicit, există o singură cale onorabilă: exilul, ne-întoarcerea într-un acasă problematic, ucigător, plecarea, despărțirea fizică netă. tranșantă, interiorizarea dramei, trăirea, astfel, a ei. Nu pacea nesimțită și interesul propriu nesimțitor.
Ori complice (pentru că te complaci), ori amoral. De doi bani oricum.
Cînd vorbesc despre relația naționaliștilor cu patria concepută moșieresc, ca moșie proprie, nu pot să nu îmi amintesc un celebru titlu (ca atîtea altele) din Cațavencu anilor 80, mai exact din momentul cînd Ion Iliescu îl ținuse pe Regele Mihai pe Aeroportul Otopeni, nepermițîndu-i intrarea în țară, pe "moșia" proprie: aproximativ, "La Otopeni, Iliescu s-a purtat ca pe pista mă-sii". Cînd după comunismul istoric nu mai rămîne, ca acum, decît comunitarismului, nu mai rămîne chiar nimic. Altfel spus, cînd se ajunge ca războiul să izbucnească, înseamnă că el deja a distrus tot, că totul este deja distrus. Declararea războiului este doar recunoașterea, admiterea lui. Deci toți autocrații și tiranii anti-patriotic naționaliști se poartă cu patria ca pe pista mamii lor.