Corpul ca un geamăn vitreg
mut
care te însoțește
învelit în costum de camuflaj
pentru care faci sacrificii
un frate sărac
flămând
Îți vinzi sufletul pentru foamea lui
Îți vinzi foamea pentru liniștea sufletului
Corpul ca o insulă îndepărtată
un țărm pe care nici o privire nu-l poate cuprinde
o țară a făgăduinței
înoți prin nu se știe ce spre nu se știe încotro
să îl ajungi din urmă
să te lipești de el
să nu se usuce fără tine
Atâtea corpuri încap într-o singură inimă
un corp-câine de pază
corpul-fantasmă
corpul care se leapădă de ea, cu furie
corpul, abur care se destramă
corpul ca o peșteră adâncă
din bezna căreia pot țâșni lucruri cumplite
corpul-vulcan adormit
sau încordat precum cerul dinaintea furtunii
ca un pământ în care sunt îngropate oase de monștri
corpul care respiră adânc și liniștit ca o mare în asfințit
Două mâini care se rănesc una pe alta când se ating
care nu știu să mângâie
Corpul ca o absență dureroasă
amețitoare
prins în crevasa dintre aici și acum
ca un fruct inaccesibil
care trebuie furat
dintr-o grădină întunecată
și ținut ferecat
viața ca un corp delict