Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Jobenul cu iepuraşi

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Globetrotter


Eduard Ţone

21.03.2006
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Dece văzuse multe pentru că umblase mult. Înainte cu două zile de a împlini 30 de ani a visat că menirea lui pe lume este să umble mult. Pe urmă s-a aşezat pe scaunul din bucătărie, a strivit cu papucul său ecosez un gândac portocaliu şi şi-a analizat visul. A mâncat o omletă şi a băut un pahar cu vin roşu. S-a dus în dormitor, a scos un geamantan, a aşezat la repezeală câteva lucruri în el, a ieşit din casă şi a plecat, pe jos, către nord. Peste 20 de ani s-a întors. Cu acelaşi geamantan şi cu câteva riduri care-i brăzdează obrajii parcă veşnic neraşi.

În această vreme, Dece a făcut trei lucruri importante. A cules câteva castane în Jardins de Luxembourg din Paris, castane pe care le-a ţinut în rucsac până a ajuns în Peru şi le-a dăruit unei bătrâne cu un ochi verde şi unul mov care i-a cerut bani pentru a-şi lua o pâine de secară. S-a iubit cu o fată tânără, cu părul blond şi sânii mici, pe care a întâlnit-o într-un sat prăfuit, cu multe livezi de meri, din Bulgaria. Şi, lucrul de care a fost atât de mândru încât două nopţi nu a putut să doarmă de fericire, s-a plimbat cu metroul în Londra de la staţia Oxford Circus la staţia Ealing Brodway, cu oprire, desigur, în Notting Hill Gate. Dincolo de aceste trei evenimente care i-au marcat existenţa celor 20 de ani, Dece a avut parte de spectacolul lumii, mai colorat sau mai tern, mai euforic sau mai josnic, mai elegant sau mai mediocru, mai criminal sau mai exotic. A văzut multe şi nu a înţeles decât ceea ce a vrut să înţeleagă, nu şi-a notat decât ceea ce a vrut să-şi noteze şi nu a răspuns decât întrebărilor la care a vrut să răspundă.

Acum, Dece a ieşit pe balcon şi priveşte cerul. Când avea 30 de ani nu privea niciodată cerul pentru că nu avea timp. Lucra mult, într-o încăpere fără ferestre. Mânca puţin, de regulă salam cu măsline şi nu se juca niciodată cu copiii din faţa blocului, care îi spuneau "sărumâna" când trecea mofluz pe lângă ei. Norii nu i s-au părut niciodată frumoşi lui Dece. S-a uitat la norii de pe patru continente, a primit deseori picăturile de ploaie scuturate de ei, cu putere sau cu sfială, însă i-a asociat mereu cu răzbunarea Cerului asupra oamenilor paşnici. Acum însă a descoperit că unicul nor de pe cer are o formă ciudată, pe care nu a mai văzut-o niciodată. Într-adevăr, norul are formă de poartă. Dece îl priveşte fix de câteva minute. Apoi intră în apartamentul lui cu două camere şi cu tapetul julit, deschide şifonierul, scoate geamantanul cel vechi şi iese din casă.

***


România Liberă, 17 mai 19..: "Cadavrul unui bărbat în vârstă de 50 de ani a fost găsit pe o stradă din Bucureşti. Cercetările au relevat faptul că el s-a aruncat de la o mare înălţime, urmele zdrobirii de asfalt fiind evidente. Misterul persistă însă în jurul faptului că în apropiere nu se află nici o clădire cât de cât înaltă..."
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer