Nu-l cunoscusem pe Cristi dinainte. Din navigările internaute știam ce știa tot online-ul: că e din Hunedoara, că a terminat Liceul de Informatică și mai apoi Cibernetica la ASE București, că a fost prezentator la MCM România și că este actor independent. Ce mai știm este că în 2003 l-a cunoscut pe regizorul Cătălin Naum care l-a integrat în al său Teatru Pod, ajungând să performeze în spectacole precum Hamlet, Manuscrisul pierdut și Zoostory. Această colaborare a dus către admiterea lui Cristi în UNATC, unde a intrat la clasa actorului Florin Zamfirescu, absolvind în 2008. În plus, a jucat în Youth without Youth / Tinerețe fără tinerețe a lui Francis Ford Coppola, ceea ce pentru un fan absolut Apocalypse Now ca mine rămâne o referință de neegalat. Altfel, cunoscătorii îl știu dintr-o listă serioasă de filme, de la Visul lui Adalbert, de Gabriel Achim la Carne de iepure, Feng Shui, Lasă-mă să trec, They're Watching și lista continuă. Neștiind de proiectul lui muzical, a fost o reală surpriză să-l surprindem de fapt în rolul de muzician. Iar pozele spun o mie de cuvinte, nu?
Iar legat de 10 ani după 10 pentru Film la TIFF 2012, iată un Cristi relevat în cuvintele sale și pozele realizate de Adrian Danciu.
Manuela Anghelescu: Ești o persoană complexă. De la cinema la muzică și blogging, traseul tău este unul intens. Cum îți găsești echilibrul jonglând cu toate aceste domenii?
Cristi Balint: Echilibrul nu mi l-am găsit, îl caut în continuare. Fac doar ce simt. Dacă asta înseamnă mai multe lucruri în același timp, so be it.
M.A.: Ce crezi că te-a marcat în copilărie pentru a urma un circuit atât de divers?
C.B.: Nimic. Întotdeauna mi-a plăcut să experimentez cât mai multe lucruri. Am rămas la cele pe care le-aș face în fiecare zi, cu plăcere.
M.A.: Care ți-au fost mentorii la începutul carierei în actorie?
C.B.: Cătălin Naum. O specie de om și dascăl pe care nu am mai întâlnit-o de atunci.
M.A.: Ce te motivează în continuare în a face film și teatru?
C.B.: E un alt mediu de exprimare. Nu-l mai caut, dar când apare, nu îl refuz.
M.A.: Care e raportarea ta la sectorul muzical?
C.B.: E ceea ce mă împlinește sufletește cum nimic altceva nu poate.
M.A.: Ce te motivează în acest domeniu?
C.B.: Bucuria pe care mi-o oferă ideea de a compune și de a cânta.
M.A.: Care e raportarea ta la publicuri?
C.B.: Dau și iau energie
M.A.: Cum a fost experiența de acum zece ani, când ai fost printre cei 10 pentru Film la TIFF?
C.B.: Specială. Ego-ul meu de atunci a fost foarte încântat de faptul că am fost ales încă de la prima ediție. Pe atunci totul era o competiție. M-am bucurat că am fost alături de niște oameni talentați și mișto iar TIFF-ul a fost întotdeauna o bucurie pentru mine.
M.A.: Ce înseamnă pentru tine conceptul de mindfulness? Cum te-a influențat în ceea ce faci?
C.B.: A fi întotdeauna conștient, de ceea ce simți și să nu uiți că tu ești permanent în control. Noi nu suntem emoțiile noastre. Putem alege între a le gestiona sau a fi conduși de ele.
M.A.: Care este Cristi cel metafizic? Se identifică el cu toate rolurile și domeniile pe care le abordează?
C.B.: Nu există o entitate metafizică. Sunt câte puțin din fiecare lucru pe care-l fac.
M.A.: Ce înseamnă pentru tine experiența New York? Povestește-ne o experiență intensă și / sau transformatoare din NY.
C.B.: Provocările legate de primul meu job, la 35 de ani (nu socotesc cariera mea de actor ca muncă. Mai degrabă o plăcere) și challenge-urile legate de singurătatea din NY. M-au făcut mai puternic mental și am căpătat un respect de sine mult mai mare.
M.A.: Ce te face să te întorci în București?
C.B.: Momentan fac naveta între NY și București. Acum am un proiect de muzică aici, care îmi aduce multă bucurie și simt ca sunt unde trebuie. Dar nu e ceva permanent.
M.A.: Ce rol ți s-a potrivit cel mai bine?
C.B.: Dacă mă întrebi ce rol mi-ar plăcea sa joc: Macbeth și Iago.
M.A.: Cum e să fii pe scenă într-un club?
C.B.: E un sentiment pe care nu l-am întâlnit niciodată pe o scenă de teatru. Feeling-ul pe care îl ai când vezi o sală plină, bucurându-se de muzica ta, e ceva inegalabil. Pentru mine.
M.A.: Dacă ar fi să alegi acum, pe ce domeniu te-ai axa mai mult?
C.B.: Muzică
M.A.: Ce planuri ai pentru viitorul apropiat?
C.B.: Sa mă bucur de ceea ce fac cu proiectul LVX MACHINA.
M.A.: Ce dorești să transmiți cuiva care este la început de drum în sectorul cultural?
C.B.: Fă întotdeauna doar ceea ce simți, iar dacă ai un obiectiv, insistă, oricât ar fi de greu. Dacă pui suflet, îți face plăcere ceea ce faci și ai răbdare, e imposibil să nu reușești. Dacă nu mai simți să faci acel lucru, oprește-te.
M.A.: Care este filmul tău preferat din toate timpurile?
C.B.: Sunt mai multe. La prima strigare, seria Rocky.
M.A.: Cum te raportezi la viitor? Dar la trecut?
C.B.: Ce a fost, a fost. Ce va fi, va fi.
M.A.: Ce mesaj ai pentru generațiile viitoare?
C.B.: Gândiți cu inima. Nu vă va înșela niciodată.
Și în această lumină budistă de timpuri concentrice, am părăsit spațiul împărțit cu Cristi pentru a ne continua fuga către niciunde.
Foto: Adrian Danciu (site)