Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Diversiuni şi aluviuni

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Happy California of my Dream (3)


Iulia Arsintescu

24.04.2003
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
" ...povestea este în întregime adevărată, de vreme ce am născocit-o de la un capăt la celălalt..."
Boris Vian


Dragă Iulia,

Am un chef deşănţat de locuri cu patru anotimpuri, aşa că de celebrele Paşte mă duc în Maine. Vreau să simt şi eu că vine primăvara, să văd meri înfloriţi şi mesteceni. Aici e mereu vreme supărător de bună şi chestia asta te face, cu siguranţă, să crezi că totul ţi se cuvine pur-şi-simplu. Adică nu trebuie să înduri frigul, viscolul nu te ţine în casă niciodată, nu ţi se rupe inima când cad frunzele şi aşa mai departe, nu trebuie să binemeriţi schimbarea, ea cade hop din cerul californian cel însorit. Mă simt vinovată de atâta bine. Singurul lucru pe care îl regret e vacanţa de-o săptămână, în stil românesc, dar cui aş putea să-i explic aici despre aşa ceva???

Anul trecut de Paşte am fost la New York, nu cred că ţi-am povestit. Cunoscusem de curând o tipă de vârsta mea, măritată cu un bărbat foarte bogat. Ea româncă, el american. El un tip cult şi instruit, ea foarte-foarte-foarte simplă, nu înţeleg cum o suportă! În fine. Ea a făcut o adevărată fixaţie pentru mine şi m-a invitat neapărat la ea, să facem sărbătorile ca acasă - tipul era plecat cu afaceri. În fine, m-am dus acolo. Au împreună un băieţel ca un ursuleţ, are 8 ani dar e ca un bebeluş, că îl ţin acasă. Adică nu merge la şcoală, aici se poate. Cică îl şcoleşte ea, dar, ţi-am spus, mie mi s-a părut de o rară prostie.

Eu însă am dormit bine în casa ei şi mi-am văzut de treburile mele, adică m-am dus la muzeu în timp ce ei mă aşteptau în parc. De Înviere nu ne-am dus la biserică, pentru că ea vroia "să ne plimbăm". Se făleşte mereu cu banii ei şi cu tot ce are, iar eu habar n-aveam ce însemna la ea plimbare. Tipa locuieşte chiar lângă fostul World Trade Center şi anul trecut lumea încă punea acolo flori şi bani, pe strada unde au murit atâţia oameni. Ei bine, ea mergea noaptea cu ursuleţul ei de băiat şi strângeau monedele! Dacă mai apărea lume îl punea pe băieţel să le culeagă, în timp ce ea zâmbea în stânga şi în dreapta şi stătea cu ochii-n patru să nu cumva să treacă puştiul pe lângă vreuna fără s-o ia. Era atât de hămesită după banii ăia, că mi s-a făcut frică şi mi-a trebuit vreme lungă să mă calmez... În noaptea de Înviere a strâns $57, să vezi cum îi luceau ochii când îi număra! După aceea n-am mai vrut în ruptul capului să intru în vreun magazin împreună cu ea, poate că fura şi din magazine şi dacă ne prindea cineva împreună, m-am nenorocit!

Cred că nu-i prea creştineşte că-ţi povestesc asta în Săptămâna Mare, dar mi-am adus aminte şi m-am îngrozit din nou. Mereu am crezut că oamenii inteligenţi sunt periculoşi, dar proştii sunt şi mai periculoşi.
M.


Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer