Primăvară catatonică

Tavanul ăsta se apleacă destul de ciudat deasupra mea. Ce-o face oare Inuţa mea acum? Mi-e cald. Pilota se umflă, creşte, acoperă tot patul, fereastra, parchetul. Dacă acoperă şi uşa?

Că tot veni vorba de uşă, cred că l-am auzit pe Dorin venind. Mai bine mă prefac adormită, iar mă întreabă cum mă simt, dacă nu vreau un ceai, dacă mă mai doare capul. Greaţă cu miros de portocală arsă. De unde... aaa, uitasem că am aprins un beţişor. Mă întorc pe partea cealaltă, închid ochii, iau pilota în braţe. Ia te uită! a revenit la normal...

Dorm. Cenuşiu. Dorin intră ca un uragan pe uşă. Pe una dintre uşile care au împânzit camera. Fix în acel moment, totul devine lăptos în jur, mă scufund într-o substanţă irespirabilă, mâinile şi picioarele alunecă, grele, apoi se topesc ca nişte crengi întortocheate, atinse de foc.
- Lia, cum te...

Fereastra se rupe în fâşii se lichefiază nisipul îmi intră în branhii oamenii au aripi eu sunt copacul acesta fără frunze toamna poartă cele mai frumoase culori sunt invidioasssssăăăăă eu atât de cenuşie cenuşăăăă eu atât de albă cu zilele popice pe sârmă ha ha sunt campioană Şi primăvara asta cu genunchii rupţi ce caută toate florile ce caută Nu-mi aduce flori dacă mă aştepţi la gară mi-e teamă de ridicol cu braţele pline de toţi trandafirii din lume n-ai să mă poţi vedea roşind haide

Sunt acum în sufragerie umblă cineva cu floarea pe care mi-ai adus-o în dimineaţa aceea de septembrie aveam optsprezece ani cu iubirea în mâini şi câte parcuri avea Craiova pe vremea aia

Ce faci cu iarna asta pe ducă? Vreau sa o vând. La ce-i bună? La trădări. Strecori mâna în buzunarul lui şi-i furi toate degetele furi codul trăirilor milimetrice.

Ce faci cu iarna asta? O dau gratis, o dau de pomană. Pentru iubiri.

Inuţa se joacă alege litera O, litera A, litera M asta ce e mamăăă asta e litera de Ce culoare are tati verdeeeeee mami de ce nu vorbeşte mami doarme cu capul pe umerii roz cu mâinile şi picioarele lipite de covor şi dacă m-aş târî înapoi în dormitor şi dacă m-aş preface că dorm cineva face omletă mie nu îmi place omleta decât cu smântână şi cartofi dar aia e tortilla pune şi ceapă Am pus şi o jumătate de gogoşar acru pentru culoare ştii cât de importantă e culoarea Ana se uita la mine din uşa bucătăriei ce faci măi omule te-ai apucat de gătit vrei să te-nsori? Nu cu tine şi dacă i-aş spune m-am îndrăgostit de Lia cine-i Lia asta nu e atât de important cât este faptul că o iubesc şi că e măritată.

Dorin mă ţine de mână şi îmi spune că trebuie să mă întorc mai ştii cum m-am apropiat în ziua aceea de tine din spate şi ţi-am suflat uşor în ceafă aveai părul scurt şi zburlit arătai ca la şaisprezece ani te-aş fi luat atunci în braţe dar am vrut să te iau o singură dată şi să nu îţi mai dau drumul eşti cea mai frumoasă femeie din lume eşti femeia mea hai...

Dar sunt aici dragul meu sunt aici uite covorul ăsta e atât de moale şi atât de verde dar nu pot să mişc firul de praf de pe pleoapa mea dreaptă... sau este cea stângă? Mai ţii minte dar ceva se întâmplă de fiecare dată blocurile astea se cutremură undeva refuz să alunec stau în pragul uşii şi ţin toată viaţa de la intrare pe umeri cine plânge cine râde omul acesta urcă în goană eşti nebun toată lumea fuge tu vii să mă salvezi pe mine nu mai cred în poveşti decât în cele în care dacă adormi ţi se taie capul sunt cele mai realiste poveşti îţi spun eu trebuie să deşiri într-una capătul nescris.

Ce faci cu iarna asta? Am amanetat-o. Am luat pe ea o singură zi de fapt nici douăzecişipatrudeore cât să faci dragoste până la epuizare ca un condamnat mâine mâine arde deja.

Dacă aş putea să împing pilota asta mai încolo să spun că îmi place Evanescence aşa tare că vă aud pe toţi dar mirosul de spital mă sperie că la fereastra dormitorului nostru e un plop lovit de trăsnet acum două veri nici acum nu i-a căzut creanga aceea că într-o seară am găsit în cameră un pui de piţigoi a doua zi a zburat singur

Vrei să zbori mami? Mami, vrei să zbori?

Da iubita mea mami vrea să zboare Inuţa vrea să zboare

O singură zi cu tine acum am inventat noi căsuţa portocalie cu cer deasupra pentru o viaţă întreagă la fereastră un nuc hai să facem un băiat cu ochii negri eu ochi albaştri tu verzi să vezi ce minune fac copii frumoşi ai văzut Inuţa-din-lacrimă Ce asculţi în pântecele meu străine? Dacă aş putea să lipesc punctele astea
- Lia, Lia, trezeşte-te! Mă sperii, Lia!

Tremur. E bine, am degete, am o mână care mă doare şi alta care nu mă doare, îmi mişc încet un picior sub pilotă, îmi simt părul transpirat pe ceafă. Tremur.
- E atât de frig mi-e frig mi-e atât de rău...
- Ai adormit cu uşa de la balcon deschisă, Lia, nu ţi-e de-ajuns că eşti atât de răcită? Ai mâinile reci. Dormeai, Lia.

Afară e primăvară. Înăuntru e orice anotimp, după cum deschid sau nu ochii.