Sinan Hussein s-a născut în 1977 în Bagdad. La vârsta de 14 ani era deja preocupat de artă și schița portrete de prieteni și familie. Tatăl său, artist și muzician, i-a recunoscut talentul și l-a încurajat. A absolvit Universitatea de Arte Frumoase din Bagdad. După aceea a fost nevoit să plece în Iordania din cauza războiului. De acolo, s-a mutat la Los Angeles.
Începând cu anul 2004 a participat la numeroase expoziții de artă din Orientul Mijlociu, Europa și Statele Unite. Lucrările sale au fost achiziționate de case regale din Orientul Mijlociu și din Golful Arab și de colecționari privați din întreaga lume.
Pictura sa, ermetică și misterioasă, scoate la rampă imagini alegorice. Personaje hibride, fantastice și simbolice, coabitează cu figurile umane în tablouri de familie cu accente caricaturale. Ce face societatea de consum? În engleză aș spune: "hijacking human nature". Nevoia de comunicare și de a împărtăși e una fundamentală. Mediul virtual-comercial, această hydră a societății de consum, exploatează această nevoie pervertind-o. A împărtăși, real, e în primul rând o interferență sensibilă, o formă de atingere între două ființe care se văd, se simt, se percep senzorial. Dar contemporanilor li s-au tocit simțurile, percepțiile directe li s-au atrofiat, relația lor cu propria natură a fost afectată și inerent și cu cea înconjurătoare. În mediile artificiale în care se trăiește, totul e contrafăcut și reificat, mortificat. Viață împăiată, asta oferă noul val de pragmatism, susținut de tehnologiile de ultimă generație. Lucrările lui Sinan Hussein sunt o satiră la adresa societății de consum și vorbesc despre o natură umană care a fost colonizată de produse mediatice, de fetișuri de marketing și de divertisment; care a fost deturnată, deteriorată.
Ilinca Bernea.: Provii dintr-o familie de artiști. Tatăl tău, artist și muzician, a fost primul tău mentor. La ce vârstă te-ai hotărât să devii pictor? Cum era climatul social la Bagdad când cei din generația noastră erau copii?
Sinan Hussein: Chemarea pentru desen e ceva înnăscut cred, în ce mă privește. Totuși, ca să o spun mai concret, când aveam doar 13 ani am început să fac schițe de portret celor din familie și prietenilor de la școală, plus schițe ale unor tablouri clasice, ceea ce era destul de greu. Climatul social a fost dur, mulți factori ne-au afectat viața, inclusiv războiul, criza economică și frământările politice ale vremii. Problema supraviețuirii era pe primul plan, nu se acorda prea multă atenție artei. Noi ne-am refugiat în nordul Irakului, deoarece orașul nostru a fost atacat când eram eu adolescent. Eu mi-am găsit refugiul în artă și pictură, în jurul anului 1990.
I.B.: Simți cumva povara bogatei moșteniri culturale a lumii în care te-ai născut? Impresia mea este că încerci să sintetizezi în imagini elemente din diferite epoci ale istoriei petrecute pe ținuturile scăldate de Tigru și Eufrat, chiar și din civilizații distincte. Capetele de păsări din lucrările tale îmi amintesc de zeitățile egiptene, de exemplu, dar bănuiesc că și în Sumer existau astfel de reprezentări alegorice ale ființelor hibride. Am în vedere imaginea basoreliefurilor cu corp uman și cap de pasăre. Sunt personajele din picturile tale o aluzie la ele?
S.H.: Bogata moștenire culturală a Mesopotamiei mi-a influențat munca, incontestabil. Cu toate acestea, pot spune că cea mai mare influență în conceperea personajelor din picturile mele e interferența a două componente semnificative. Prima este Natura, îmi place să observ natura și sunt atent la cele mai mici detalii atunci când observ animale și păsări. A doua componentă se leagă de faptul că în copilărie aveam pusee de imaginație foarte vie, cu multe detalii. Și visele mele din acea perioadă erau pline de creaturi care îmi vorbeau, se jucau sau se luptau cu mine și, în timp, au devenit parte din mine. Am început să le văd și în stările dintre somn și trezie, când obișnuiam să mă culc, așa că au devenit subiectul principal în picturile mele.
I.B.: Lucrările tale sunt concepute ca un puzzle, sunt criptice și intrigante. Presupun că intenția ta a fost de a crea o punte între timpuri și culturi, de a invoca credințe și mitologii arhaice și de a le confrunta cu reperele actuale. E adevărat?
S.H.: Este adevărat, toate picturile mele au aceste elemente criptice, intrigante și concepute ca un puzzle. Și asta pentru că lumea noastră contemporană este destul de complexă și controversată, iar subiectele au nevoie de metafora potrivită pentru a conecta părțile nerezolvate ale celor mai recente probleme ale lumii. Prin conectarea acestor piese, privitorul poate vedea imaginea de ansamblu și poate înțelege pe deplin cum să le descifreze și să vadă limpede în ce constau. Nu văd niciun rost să pictez lucrurile într-o formă realistă, ce încerc e să le dezvălui realitatea, ceea ce sunt cu adevărat. După părerea mea, mesajul va fi transmis direct în conștiința oamenilor și va funcționa ca o mașină a timpului care pune în legătură viața și preocupările celor din trecut, prezent și viitor.
I.B.: Care a fost odiseea căutărilor tale estetice până când ai ajuns să-ți definești propriul cod expresiv? Bănuiesc că acest limbaj simbolic și metaforic care este specific stilului tău actual este rezultatul multor explorări și încercări.
S.H.: Codul meu expresiv s-a dezvoltat în 2008, atunci am început să pictez aceste figuri particulare. La început creaturile nu aveau brațe și zburau, picioarele lor nu atingeau pământul și asta pentru că metafora mea era să pictez sufletele morților. Aceste reprezentări făceau cumva aluzie la icoanele religioase ale creștinilor. Apoi, încet, figurile au început să se dezvolte și au aterizat pe pământ; au început să țină în brațe obiecte și creaturi care le reprezentau spiritualitatea. Cu toate acestea, aveau nuanțe de piele destul de reci care le puneau la îndoială existența și dacă erau vii. Această metaforă a fost evidențiată în pictura mea ca expresie a perioadei în care am trăit războaiele și conflictele din țara mea natală.
S.H.: În ultimii ani, figurile și creaturile mele au început să pară vii și puternice. Pline de energie, reprezentările lor întruchipează cele mai controversate probleme din lume, cum ar fi mediul și poluarea, drepturile animalelor și experimentele făcute pe ele, conflictele din relațiilor umane și complexitatea acestora. Figurile au început să aibă un rol activ cu un ton vibrant al pielii care exprimă o mai intensă coloratură emoțională și un mesaj mai bine conturat.
I.B.: Descopăr în fundalul creațiilor tale o viziune critică asupra acestei societăți - hidră în care omul, consumator excesiv, este la rândul său consumat, devorat de angrenajele ei. Mecanismele puterii acționează coroziv și dezumanizant în orice context istoric sau social, dar în unele dintre ele manifestarea represivă este mai evidentă, obstrucționarea libertății și a identității individuale sau a naturii umane mai directă, în altele fenomenul este mai mascat și, datorită noilor tehnologii, mai automatizat, as spune.
S.H.: Foarte bună observație, am introdus creatura kaki în ultimii ani în lucrări. Personajul lui Kaki a prins viață pentru a critica acțiunile oamenilor și a-i avertiza să nu mai ignore problemele cu care se confruntă planeta noastră, cum ar fi poluarea, încălzirea globală, testele făcute pe animale, discriminarea etc. Aceste probleme sunt cauzate de oameni și trebuie rezolvate de ei. Rolul lui Kaki este de a lumina subiecte controversate precum complexitatea relațiilor umane și conceptul de acceptare. Avertismentul său vine într-un mod parodic, care vizează consumul excesiv și productivitatea mai mică la care asistăm în lumea contemporană de astăzi.
I.B.: Personajele caricaturale, satirice, vorbesc despre derizoriul în care s-au prăbușit valorile din lumea contemporană, despre falimentul pasiunii, despre criza de sens și profunzime. Superficialitatea și gratuitatea par a fi un virus care atacă existența umană și o corupe. Experiențele, de orice hram, sunt oarecum sortite să fie transformate în produse reciclabile într-un univers în care artificiul tinde să înlocuiască orice fundament natural sau spiritual. Se pare că trăim într-o realitate redusă ceea ce poate fi controlat prin rațiune și prin tehnologiile sale. Cheia ta estetică pentru abordarea acestor lucruri este o parodie, plină de umor. Ce monolog ai când pictezi? Cât de mult îți influențează stilul dimensiunea conceptuală?
S.H.: Sunt total de acord cu tine, lumea de astăzi este destul de nesăbuită, neglijentă și oamenii din ziua de azi nu iau lucrurile în serios. Aș zice că rolul lui Kaki este de a atrage atenția și de a sensibiliza conștiințele la adresa acestor neajunsuri și probleme. Personal, cred că îndemnul de a reduce cumva forțele care corup pasiunea, sentimentele și acțiunile umane este esențial și urgent. Limbajul meu vizual vorbește de la sine și descinde din ceea ce observ zilnic, chestiuni precum interacțiunea omului cu celălalt, cu animalele și cu mediul.
Conceptualismul, ca abordare artistică, a fost o experiență revelatoare pentru mine. Mi-a oferit instrumentele necesare unei perspective clarificatoare asupra realității, dar și asupra sensului conținut în culori și asupra modului în care trebuie folosite. Acest lucru a avut un impact semnificativ asupra modului în care abordez pictura.
I.B.: Care sunt artiștii care te-au influențat cel mai mult în stil? Și ce școli de gândire?
S.H.: Aș spune că mișcarea care îmi place cel mai mult este suprarealismul, în special creațiile lui Joan Miró și René Magritte. Din zona artei abstracte, îl apreciez pe Antoni Tàpies și, cu siguranță, mișcarea de artă contemporană mă reprezintă cel mai mult. Nu putem ignora și renașterea clasică, pictorul meu preferat din acea epocă fiind Michelangelo.
I.B.: Ai un gânditor preferat?
S.H.: Îmi place imens să citesc, cu asta mă ocup în cea mai mare măsură. Îmi plac Herbert Read, Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud, Ibn Arabi, Rumi, Shams al-Din Tabrizi. Fac mereu sinteze între ceea ce citesc și ceea ce descopăr pe cont propriu. Până acum am fost citat de cei pe care i-am menționat mai sus.
I.B.: Ai o muză? Ce te inspiră de obicei?
S.H.: Prima și cea mai semnificativă muză a mea este natura, apoi sunt problemele realității actuale din societățile contemporane, cele mai controversate subiecte internaționale precum capitalismul, politica, acceptarea reciprocă, religia, dragostea și atitudinile noastre față de mediu și animale. Relațiile dintre oameni și animale. Subiectul care mă preocupă acum în cea mai mare măsură este complexitatea relațiilor umane.
Și la un nivel particular sunt foarte inspirat de animale și mai ales de cele care sunt fie dispărute, fie pe cale de dispariție. Consider că este o problemă atât de importantă încât e necesar să o dezvălui în picturile mele. De exemplu, am creat personajul lui Kaki. Kaki este o creatură hibridă, pe jumătate om, pe jumătate animal (acesta fiind din diverse specii, precum Koala, panda etc). S-a născut în 2021 într-o lume "alchimistă", una care testează produse de frumusețe pe animale. Aceste animale sunt neputincioase și fără voce. Nimeni nu le poate auzi cererea de ajutor, ele sunt, de asemenea, create pentru a trăi în pace pe pământ și pentru a fi pe deplin respectate și apreciate pentru că nu sunt cu nimic mai puțin valoroase decât oamenii, din perspectiva naturii. Prin urmare, Kaki a căpătat viață pentru a fi vocea acelor animale care nu pot vorbi.
I.B.: Ce muzică îți place să asculți?
S.H.: Depinde de starea mea de spirit, uneori ascult muzică bisericească, iar ea îmi provoacă starea. Ascult muzică clasică, mult. Chopin, Mozart etc și, când lucrez, într-un climat de intimitate cu pictura, ascult muzică jazz precum Nina Simone, Ray Charles, Nat King Cole, Cilla Black, Bill Withers și Grover Washington Jr. Mă crezi sau nu, uneori ascult versete din Coran când pictez sau muzică clasică arabă sau muzică sufi.
I.B.: Cât de greu a fost să trăiești în afara Irakului?
S.H.: Aș spune că totul a fost menit să fie. Orice schimbare în viață pare dificilă și dură la început, dar este în natura noastră umană să ne adaptăm și să ne adaptăm la ceea ce avem și la ceea ce apare în viață.
I.B.: Unde te simți cel mai mult ca acasă? În Australia? În Turcia sau în SUA?
S.H.: Sunt cetățean al întregii lumi, pământul este casa mea și oriunde mă aflu mă simt în elementul meu.
I.B.: Exact asta dezvăluie limbajul tău artistic. Este universal și satiric la adresa societăților contemporane. Ce apreciezi ca fiind punctele forte ale vremurilor noastre?
S.H.: Citatul meu este "Înțelepciunea vine întotdeauna cu o surpriză" și cred că responsabilitatea mea în viață, și o spun cu toată seriozitatea, este să aduc în atenția publicului problemele lumii actuale pentru a putea fi rezolvate sau evitate. Kaki trage un semnal de alarmă, dar este și purtătorul mesajului încurajator: încă nu este prea târziu pentru a lua măsuri. Nu e prea târziu pentru a iubi, accepta și aprecia fiecare lucru simplu din realitatea înconjurătoare și fiecare specie vie. Ca artist contemporan, prezint lumii studii de caz care trebuie analizate.
I.B.: Este "creatura kaki" un animal hibrid, exploatat și folosit de oameni? Cum l-ai descrie?
S.H.: Îl consider pe Kaki drept celălalt Sinan Hussein, Kaki este o creatură hibridă care are ceva de transmis. Putem spune că are fibra sa animală, o fibră umană și alte caracteristici ale unei creaturi fictive. E o creatură care conectează între ele speciile, menită să sensibilizeze și să provoace empatie. Avem tendința, ca oameni, să uităm cum să fim blânzi unul cu celălalt, cu mediul și cu animalele din cauza stilului nostru de viață ocupat, pragmatic și agitat, care ne îndepărtează de ceea ce contează cu adevărat în viață.
I.B.: Ai fost vreodată tentat să practici alte arte sau sculptură, de exemplu?
S.H.: Nu este un secret, în cadrul expoziției mele "Adam You are Mine" 2014 am realizat câteva sculpturi ale creaturilor "sufletele" pe niște conuri. Motivul din spatele utilizării conului a fost acela de a indica oamenilor un avertisment: să fie atenți să nu se apropie de aceste creaturi. De asemenea am vrut să sugerez un sentiment de izolare. În perioada în care am stat în America, am lucrat la un proiect de fotografie pe care nu l-am lansat încă. Acest proiect se referă, de asemenea, la conceptul picturii mele, care este destul de controversat și care chestionează eșafodajul de valori al lumii actuale, perspectivele recurente etc. Ca să îți dau un indiciu, proiectul fotografic e intitulat "Halal" și poate avea multiple interpretări. Tema cheie pe care am avut-o în vedere este: "Ceea ce le este permis doar unora și interzis restului oamenilor"....
I.B.: Care a fost cea mai prețioasă experiență pe care ai avut-o ca ființă umană?
S.H.: Acceptarea celorlalți și înfruntarea necunoscutului. Nu judec niciodată o carte după coperta ei. Cea mai fertilă experiență dintre toate pentru mine a fost faptul de a trăi ca artist: m-a făcut să simt totul intens și să am o viziune asupra frumuseții și adevărului conținute în tot ce există.
I.B.: Ce i-ai spune unui "călător" în timp despre momentul actual?
S.H.: Depinde dacă acel călător în timp vine din trecut sau din viitor. Dacă e omul trecutului, i-aș spune că lumea de astăzi este poluată cu capitalism, frumusețe falsă, valori contrafăcute peste cadavrele unor tradiții și culturi distruse. I-aș spune însă că, în pofida situației dezastruoase, există o speranță. Pe de altă parte, dacă respectivul călător vine din viitor, aș avea o mulțime de întrebări de pus și o întrebare semnificativă: mesajul pe care îl poartă Kaki și pe care îl comunică și alții, simultan, a reușit să își atingă țelul?
I.B.: Sper că vom avea șansa de a colabora în viitorul viitor.
S.H.: Desigur, draga mea, este o plăcere să colaborez cu tine în viitorul apropiat, odată ce mă întorc din Sydney, îți stau la dispoziție.