Posibilitățile de cazare, după buget: de la varianta locuințelor tradiționale ridicate pe piloni și aflate pe malul apei, în care se poate înnopta pentru câțiva dolari, la pensiunile risipite printre palmieri, unde cazarea costă aproximativ zece dolari, apoi hotelurile mici, cochete, cu prețuri de până la cincizeci de dolari și, desigur, hotelurile de lux unde o cameră poate să coste oricât...
Eu am găsit o ofertă excelentă la Villa Santi, aflată într-un parc imens, cu camere în stil colonial și paturi cu musticar-baldachin. La "bijuteria hotelurilor din zonă", după cum o prezentau site-urile, toaleta era murdară. Chemată, femeia de serviciu a luat unul dintre prosoapele din baie și a început să curețe cu el. Apoi l-a pus la locul lui, de unde, probabil, că ar fi trebuit să-l iau eu și să mă șterg pe față... Am exclamat: "No, no, no" și i-am făcut semn să ia prosopul. Femeia s-a speriat îngrozitor, a început să strige, iar apoi să plângă. M-am dus la recepție, unde, după zâmbete din partea mea și scuze din partea lor, mi s-a repartizat o altă cameră. Impecabilă.
Pentru masă am mers la Scandinavian Bakery. În fata localului, o groapă de gunoaie de proporții respectabile trona în soare. Accesul se făcea printre maldărele de deșeuri. Câțiva câini înfometați scotoceau printre resturi, speriind șobolanii care se aciuaseră pe sub pungile de plastic. În ciuda peisajului sordid-torid și a mirosului care se împrăștia pe stradă, toate mesele erau ocupate. Am intrebat-o pe una dintre chelnerițe de ce înotăm în mizerie dar nu părea să înțeleagă. Un francez care mânca cu poftă o prăjitură de banane a mormăit că aici e cel mai curat loc din oraș. Oricum prăjitura era memorabilă, ca dovadă că scriu despre ea.
Sfat (în paranteza): când călătoriți sau lucrați în zone mai puțin dezvoltate și intrați în contact cu localnicii trebuie să aveți în vedere că același cuvânt poate desemna noțiuni complet diferite. De exemplu, un perete, un zid sau o ușă pentru un african sau un cambodgian nu înseamnă același lucru ca pentru un european. (Și chiar în Europa, sunt ziduri și ziduri...) În Africa, un perete desparte două camere și cam atât, nu e nici drept, nici solid, nici neted, nici... Cam așa e și cu igiena. Dincolo de toate acestea, Laos este țara cel mai puțin vizitată din Asia de Sud-Est, dar și cea mai enigmatică.
Combinație de monumente splendide, sărăcie dezolantă, peisaje tulburătoare și zone neelectrificate, în plus cu o dictatură comunistă și în minus cu o rețea de șosele, Laosul rămâne - "the refuge of the last dreamers". Asta până la următoarele lucrări serioase de construcții! Îmi închei cu mare părere de rău călătoria prin Laos, Lan Xang sau "Regatul unui milion de elefanți", așa cum se traduce numele acestei țări. Cu toate acestea, în timpul petrecut aici, cutreierând nu atât orașele, cât mai ales satele acestei țări și făcând două lungi expediții forestiere, am întâlnit, din păcate, un singur elefant, și acela la granița cu Thailanda.
