Conversații cu oameni dragi (VII.2) - Nu sunt alcoolică, dar sunt workaholică - dependentă total de muncă

Adăugare comentariu

• Ce talent!

  Cristina Gheorghe, 22.09.2022, 21:18

  
  Noi cititorii ne-am obișnuit deja cu calitatea conversatiilor lui Nicole purtate cu oameni deosebiți pe care i-a întîlnit de-a lungul vieții. Si totuși, citind a doua parte a conversației cu Mira, am rămas profund impresionata de numeroasele ei talente si de gradul de Perfecțiune pe care l-a atins in a da curs acestor talente in desene si picturi si gravuri, in desene animate realizate alături de soțul ei, muzician si compozitor de profesie ca si ea, dar si redactor de film . Si ca si cum toate astea nu ar fi fost de-a ajuns pentru o viața încununată de succes, Mira s-a hotărât după pensionare sa din orchestra simfonica unde a cântat o viața , sa devină traducătoare intre cele 6-7 limbi pe care le vorbește fluent, fără sa ezite sa dea examene si sa facă cursuri complicate trecute cu brio.
  
  In plus, ca noi toate celelalte, Mira este soție, mama si bunica si…prietena de-o viața cu autoarea acestui articol. Sa nu va fie de deochi, fetelor, dar tare sunteți nemaipomenite! Va doresc in încheiere, succese tot așa si chiar la mai mare…
  
  

  răspundeţi la acest comentariu

  Adăugare răspuns comentariu

  
  
  
  
  

  Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.

• Un MIRAcol

  Daniela Stefanescu, 28.09.2022, 19:16

  
  Am încheiat comentariul la partea întâi a conversaţiei dintre Nicole şi Mira astfel: “Fetelor, grăbiţi-vă să terminaţi şi partea a doua, căci, şi eu, ca atâţia alţi cititori, de abia o aştept!” Mă bucur că “m-au ascultat” şi nu ne-au lăsat să aşteptăm foarte mult, deşi cariera şi pasiunile Mirei au fost atât de vaste şi de diverse, încât mă temusem că va dura… cu lunile ca Nicole să le “aştearnă pe hârtie”; sau, mai corect, pe ecranul laptopului “meu”, în faţa căruia mă delectez acum, la ora amiezii, să le citesc. Şi, coincidenţa face că tocmai m-am înfruptat din nişte ardei umpluţi delicioşi, urmaţi de cafeluţă. De ce coincidenţă? Căci nu mică mi-a fost mirarea când am ajuns la finalul textului şi am văzut pe masa din poza ce-mi apărea pe laptop nimic altceva decât nişte ardei umpluţi - umpluţi de nepoata mea Diana în Belgia -, despre care Mira, oaspete la Diana, afirmă că erau delicioși, la fel ca și cafeaua de după masă. Noroc că eram în nări cu mirosul atrăgător al ardeilor “mei” umpluţi, mireasmă care ne aminteşte tuturor celor aflaţi în depărtări (Mira, Diana, eu) de acasă şi de bucătăria românească.
  Ca de obicei, înainte de a citi un text îl “răsfoiesc”, chiar dacă, spre deosebire de exemplul gastronomic de mai sus, nu mai simt - altfel decât în închipuire - în nări mirosul cărţii proaspăt ieşite de sub tipar. Am dat astfel de portretul excelent făcut de Mira lui Fifi, pe care am cunoscut-o foarte bine. Pe cei care nu au cunoscut-o îi asigur că seamănă extraordinar. Mira i-a prins trăsăturile, i-a prins expresia, privirea, zâmbetul de-abia schiţat.
  Ce idee excelentă ca LiterNet să ne dea filmuleţele de pe youTube realizate de Mira şi de soţul ei! Sigur că le puteam căuta şi singură, dar aşa, fiind la îndemâna mea, le-am vizionat uşor şi, desigur, cu mare bucurie. Încântătorul film, multipremiat, “Mannetjes”, m-a “dat gata”. Aşa cum mă dăduse în 2020 şi cărticica “The Blue Kingdom” scrisă de fratele Mirei, Vladi, şi ilustrată de ea, pe care mi-o trimisese online în pandemie şi pe care i-o citisem nepoţelei mele Isabella. Şi acolo, dar în lumea basmelor inspirată de realitatea pe care o trăiam, parcurile cu ce însemnau ele pentru copilaşi erau … un fruct oprit. Iar nepoţica mea (avea şase ani) a şi avut câteva întrebări pentru autor şi ilustratoare, la care Mira i-a răspuns cu mult drag, una dintre ele fiind: Povestea a fost scrisă acum când trebuie să stăm cu toţii în case? Căci a frapat-o că şi în poveste “it was requested to close all parks” - adică exact ceea ce îi făcea să sufere în vara lui 2020 pe copilaşii de peste tot, deşi scopul era tocmai de a-i apăra pe copii.
  Nu mai enumăr tot ce a făcut Mira de-a lungul vieţii, căci cititorii s-au delectat cert cu cele citite în conversaţii, ci ajung direct la concluzia mea: citind şi această parte a dialogului dintre cele două doamne atât de talentate, nu pot decât să afirm că MIRA - a cărei activitate multiplă, care cred că îi ia cel puţin 20 de ore pe zi (oare când mai şi doarme?) - este un adevărat MIRAcol.
  *
  Sunt multe elemente care mă leagă de Mira. Dar cel mai duios element comun este pentru mine prietenia pe care i-o purtăm lui Nicole, “liantul” dintre noi două, după cum am mai spus, şi de la care aştept cu nerăbdare o nouă conversaţie cu un alt om drag.
  
  
  

  răspundeţi la acest comentariu

  Adăugare răspuns comentariu

  
  
  
  
  

  Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.

• Şase-şapte vieţi, ca în poveste

  Carmen Stoianov, 20.03.2023, 09:19

  
  După citirea acestei a doua conversaţii dintre Nicole şi Mira – două prietene legate prin mii de fire, chiar învingând ani şi distanţe – am decis: ca în basmele copilăriei, pe care îi place să şi le amintească şi să şi le repovestească în multiple alte feluri, Mira are (pe puţin!) şase-şapte vieţi pe care îi place să le trăiască din plin: unele paralele, altele în neaşteptate “suite”, unghiular alcătuite. Altfel cum poţi explica salturile pe care nici nu ţi le-ai fi închipuit?! Cred că nimic nu este programat dinainte ci vine firesc, dintr-un ADN special (şi Mira ştie să respecte cerinţa anagramei, acel AND – cerând, mereu o continuare….), dar ceea ce este cu adevărat derutant de uimitor e perfecţiunea realizării. Mira are şase-şapte vieţi, fiecare răspunzătoare pentru un talent pus în valoare cu măiestrie. Şi, în plus, ştie să povestească, să se “retragă” din poveste, lăsându-şi talentul să vorbească pe limba lui..…şi aşa ajungem la mult mai multe decât cele 6-7 limbi ale traducătoarei-muzician-literat-grafician-desenator-pictor-om de cinema-soţie-mamă-redescoperitoare….dar, mai ales, prietenă statornică! Partenera ei de conversaţie – “capul relelor”, căria îi datorăm aflarea tuturor minunăţiilor ieşite din mintea şi mâinile acestui MIRAcol numit Mira – cum îi place Danielei să spună – ….revin….că m-am pierdut….Nicole – care le ştie pe toate şi nu vrea să rateze nimic – ni le aduce în faţă, ni le pune pe “covorul roşu” iar noi le admirăm. Aplauze pentru Mira, aplauze pentru Nicole!
  
  

  răspundeţi la acest comentariu

  Adăugare răspuns comentariu

  
  
  
  
  

  Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.

Adăugare comentariu