Iau o cartelă cu net de la chioșcul de peste drum de hotel, mai schimbăm niște bani și ne urcăm pe motociclete. Astăzi avem de parcurs 263 km până în Mestia (orășel aflat în nord-vestul Georgiei, la 1500 m altitudine).
Ieșim greu din oraș, e aglomerat, iar majoritatea colegilor de drum nu dau semnal atunci când schimbă direcția de mers sau o fac la sfârșit, după ce au schimbat-o. Drumul pe coastă e plăcut. Trecem peste două poduri mici, apoi o luăm pe sub o pădurice de copaci aplecați. E o căldură apăsătoare, grea, pe care n-am mai simțit-o din Giurgiu.
Un tir ocolește câteva vaci care stau pe mijlocul șoselei. Un porc plin de noroi aleargă în voie. E ca în Ferma animalelor. Mirosul de balegă îmi intră până-n fundul capului. Oprim la McDonald's și luăm o cafea. Un băiat ne face cu mâna, iar când mă apropii îmi arată un tricou pe care scrie: Georgian Dream.
Începem să urcăm și facem slalom printre zecile de vaci aflate pe mijlocul șoselei. Vedem munții Caucaz. Se pornește ploaia, așa că ne luăm echipamentul impermeabil și continuăm drumul care e mai bun decât ne așteptam. Din sens opus apar câteva camioane sovietice vechi. Ne salutăm cu câțiva motocicliști și trecem prin mai multe tuneluri neiluminate. Într-unul, câteva vaci stau la o șuetă. Le ocolim cu emoții și continuăm urcarea.
Trecem pe lângă o cascadă mică și o apucăm pe drumul care se îngustează. Pe stânga sunt stânci, iar pe dreapta prăpastie și apă. Facem în medie 40 km într-o oră. Plouă mărunt. Traversăm o porțiune de drum prost și luăm din plin o groapă măricică. Norocul nostru e că avem amortizoare bune. O fată în costum popular ne face cu mâna.
După mai bine de 5 ore ajungem în Mestia și ne cazăm într-un guesthouse, pe un deal. De pe geam se văd crestele înzăpezite ale munților Caucaz și multe turnuri de apărare vechi. Pe unul dintre ele, câțiva turiști își fac selfie. Luăm bagajele de pe motociclete și ne gândim cu groază la momentul în care va trebui să coborâm pe piatra cubică udă, pe o pantă abruptă de vreo 70 de grade. Câțiva turiști ucraineni ne întreabă dacă am venit pe moto până aici și fac ochii mari când le zicem că da.
Ne punem la uscat hainele ude și coborâm câțiva metri până la o cârciumă din lemn. Două fete stau la bar și cântă în georgiană. Li se alătură doi polonezi care tocmai s-au întors dintr-o drumeție în munți. Un mastiff napoletan simpatic cerșește mâncare. Afară toarnă cu găleata. Mâncăm excelent și bem cel mai bun vin alb sec de până acum. Un cuplu de români își face apariția și începem să povestim. Dintr-o boxă mică se aud Mary Wells și Nina Simone. Revenim la cazare și împărțim cu frații români încă o sticlă de vin. Mâine facem o pauză binemeritată.
Ziua 6
Ne dregem cu o ciorbă și o plăcintă cu brânză în cârciuma de aseară. Astăzi e prima zi când nu ne urcăm pe motociclete și ne bucurăm de pauză. Afară plouă mărunt și e ceață. Ieșim pe terasa acoperită și bem o cafea. Colegul îmi explică teoria ceaiului și de ce e important ca apa să fie turnată peste plic și nu plicul scufundat în apă. Toți suntem puțin luați.
Stăm vreo două ceasuri în pat, dar nu reușesc să dorm. Ieșim în centru, luăm niște suveniruri, apoi poposim la Buba Bar, unde îl așteptăm pe Merab - un ghid care face trasee cu turiștii prin munți. O prietenă a vizitat Georgia acum mai bine de-o lună, s-a împrietenit cu el și, când a auzit că o să vin, m-a rugat să-i aduc o vedere și un borcan de zacuscă. Ne așezăm la bar și luăm o bere. Afară toarnă cu găleata. Apare și Merab și îi dau zacusca adusă de peste mări și țări.
Povestim despre trasee și despre limba georgiană. În spatele nostru, un polonez bea câte 3 shoturi de chacha (țuica lor), merge la baie, apoi o ia de la capăt. O prietenă de-ale lui Merab intră cu noi în discuție și ne mărturisește că e comunistă și că actualul lor conducător e prea capitalist. Tovarășa e din Rusia.
Deși Merab ne spune că drumul din Mestia până-n Ushguli nu e foarte rău și se poate face cu motocicleta, hotărâm să mergem cu un 4×4 și să evităm să urcăm până la 2100 m pe ploaie și noroi. Îi dau barmanului un leu și o bancnotă din Rep. Moldova și le adaugă la colecție, lângă sticlele de alcool. Îi mulțumim lui Merab pentru cinste și pentru informații și o luăm la pas prin ploaia supărătoare. Ne oprim la cârciuma de lângă casă și ne îndopăm cu zacuscă picantă, pui cu sos de alune și cartofi frământați cu brânză. Bem un pahar de vin și ne întoarcem în bârlog. Dorul de fetele mele începe să fie din ce în ce mai mare. Îmi promit că într-o zi voi reveni aici cu ele. Aici e de revenit.
(va urma)