Icoane de nisip

oamenii trăiesc în greşeli perfecte
circular îşi măsoară singurătatea
la ora când Dumnezeu răstoarnă
trupul rănit al Evei
în mâna întinsă a cerşetorului

dragostea mea e galbenă iubito
lumea întreagă o superbă lămâie
anatemă împărţită în felii
de unică folosinţă

un bărbat care tace
e un exemplar reuşit al nefericirii
îşi poartă genunchii juliţi
prin aerul încins al îndoielii
dorindu-şi să simtă plăcerea
ce parcurge mitra femeii
madonă în drumu-i spre prunc
asemeni dervişului
sufocat de o libertate prea mare
rotindu-se ca un şarpe
într-un coş de nuiele