 | O fostă studentă de-a mea - fată isteaţă şi talentată, care scrie şi la Elle... ce mai, e vorba de Anca Grădinariu! - este o mare fană Jennifer Lopez: a scris despre ea (în Re:Publik) în extaz, găsindu-i toate calităţile, de parcă JLo ar fi, Doamne fereşte, noua Madonna. (Las' că nici Madonna nu mai are calităţile pe care ni se părea că le are la început, cînd chiar le avea - cîteva dintre ele; i-a rămas şpilul de a face să se vorbească de ea. Închidem paranteza.) |
Şi o redeschidem: JLo are, într-adevăr, ceva din Madonna. Ambiţia. Dorinţa de a parveni. Drumul spre înalta societate. Talentul de a fi "center stage", oriunde s-ar afla. Talentul de actriţă? Atunci cînd a jucat pe bune, aceasta s-a datorat unor regizori adevăraţi care-au ştiu să scoată untul (nu doar fundul) din ea: Oliver Stone a pus-o alături de Sean Penn (ex-ul Madonnei) în U-Turn, făcîndu-i un "U-Turn" (= stînga-mprejur) înainte ca Jennifer s-o ia drept în zid, iar Steven Soderbergh a demonstrat că n-a fost o întîmplare, dîndu-i cel mai bun rol (de pînă acum) în Out of Sight, alături de George Clooney. Şi fata s-a descurcat, că nu e proastă.
Doar că n-a ştiut să profite de ce i s-a dat, sau a ales să profite prost: în loc să solicite roluri de acelaşi calibru, s-a apucat de cîntat... Iar aici, sincer, nu trebuie să fii critic de specialitate ca să-ţi dai seama că JLo e cîntăreaţă cum e Madonna actriţă: jetabilă! Nu că n-ar avea o voce cineştiece - nici Madonna nu are. Contează ce faci cu ea. JLo nici nu cîntă, de fapt: se bîţîie în faţa camerei făcînd "lip-synch". Aţi auzit de vreun concert live al lui JLo? Eu, nu. Şi probabil că nici n-o interesează să demonstreze că are ceea ce nu are: e suficient că apare, că deschide gura şi că-şi schimbă ţoalele la fiecare cadru.
Clipurile ei sînt un fel de "catwalk" al egoului său supradimensionat. Pachete promo bine ambalate, cu o JLo lookată & stilizată care face ce ştie mai bine: dă din fund. În plus, e atît de disperată să arate că poate să facă de toate încît piesele & clipurile ei seamănă cu nişte castinguri: o vezi trecînd, în răstimp de un cîntec, prin tot ce se poate imagina în domeniu - semn că feluritele legături anterioare cu rapperi, actori & dansatori au lăsat urme. Problema ei e că toţi foştii iubiţi sau soţi par nişte idioţi. Şi asta spune ceva despre ea, că doar ea i-a ales.
De fapt, totul se reduce la: fata asta n-are răbdare. Degeaba spune, în reclama la Pepsi, "Patience is everything" - ea n-are deloc. OK, sigur că n-ar fi devenit niciodată o Gloria Estefan (adevărata mare doamnă a muzicii latino), n-ar fi putut niciodată să cînte la modul acela "effortless", care este un dar al naturii; dar ceva tot s-ar fi lipit de ea dacă s-ar fi dedicat serios acestei meserii. Sau actoriei: n-ar fi devenit niciodată o JFo(nda) - alături de care joacă în Monster-In-Law -, dar măcar n-ar fi avut tupeul să apară cu ea în acelaşi film, în chip de Divă! JLo a ajuns Vedetă (= pragul cel mai de sus al "carierei" sale) dînd iama în toate, la grămadă, cu o lăcomie de locomotivă care muşcă distanţele. După ce-o vezi "performînd" - cu o năduşeală pe care clipurile nu ţi-o arată, dar se simte -, nu poţi să spui decît: "Ce să fie, ce să fie? A trecut JLoacceleratul!" Şi în urmă-i numai fum...
