Ieșim din hotel în căutarea unui loc unde să facem noi teste PCR. Avem nevoie de teste din ziua în care ne îmbarcăm. Găsim o sală în apropiere și plătim cel mai mic preț de până acum: 60 de lari de căciulă (aprox. 80 de lei). Cetățeanul de acolo ne promite că rezultatele vor veni în câteva ore. Iau un suc de rodii și ne întoarcem la hotel, să luăm micul dejun. Cuplul din Rusia stă la aceeași masă, cu două pahare și o sticlă de vin roșu în față.
O luăm pe faleză și vedem un vas mare pe care cel mai probabil o să urcăm diseară. Pe el scrie Drujba. Nume potrivit, cu substanță. Facem check-out-ul și îi rugăm pe tinerii georgieni să ne lăsăm toate bagajele într-un colț.
Mergem la cumpărături la mall și luăm cadouri pentru acasă, apoi ne oprim (pentru ciclicitate) în prima cârciumă unde am mâncat în Batumi. Din fericire, acum nu se mai bate nimeni.
Mergem la biroul vis-a-vis de port, cu gândul să luăm bilete. Cetățeanul de acolo, un domn dintr-o bucată, ne scanează pașapoartele, ne anunță că o să plătim pe vas și că îmbarcarea o să fie în jur de ora 22: We'll call you.
Trec pe lângă un vas militar spaniol și ajung la statuia celor doi îndrăgostiți. Un băiat îmbrăcat într-un panda uriaș dansează. Cele două statui încep să se miște (intră una în alta, apoi se depărtează). Este abia ora 19.
Mâncăm un kebab la o shawormerie turcească și ne odihnim picioarele. Afară începe să picure, iar noi râdem nervos. Telefonul nu mai vine, așa că hotărâm să prindem bagajele pe moto și mergem în port să-i întrebăm de sănătate. O luăm pe sub un pod, trecem de niște tiruri și ni se confirmă că am ajuns în locul care trebuie, dar trebuie să așteptăm.
O fată stă lângă bicicleta ei. O furgonetă Renault 4 portocalie oprește lângă noi. Din ea coboară doi francezi. Are luminițe în spate și pare că dorm în ea. Cu siguranță nu suntem singurii turiști care vor merge cu Drujba. Apare o altă tânără care are o cană legată la brâu, și tabloul hoinarilor pare perfect.
În jur de ora 00 ni se face semn că putem să ne îmbarcăm. O doamnă îmbrăcată în uniformă de polițist ne cere actele și primim amendă 100 de lari pentru că nu avem asigurare georgiană obligatorie. Degeaba încerc să-i explic că asigurarea noastră obligatorie acoperă și Georgia, tovarășa e hotărâtă și adăugăm o nouă amendă la cea din Turcia. Mai trebuie să luăm în Bulgaria și am făcut triunghiul magic.
Arătăm certificatele de vaccinare și testele și suntem pe vas. Luăm toate bagajele și urcăm pe niște scări înguste. La recepție ni se cer iar testele și pașapoartele. O doamnă ne dă cheile de la cameră și ne arată programul cu orele de masă. Camera are patru paturi (două supraetajate), o masă cu un scaun, două dulapuri și baie proprie. Lângă hubloul pe care se vede marea, un nume stă scrijelit: Federico Peppe. Mă chinui ceva timp să scot cheia din ușă. Ieșim pe punte și ne uităm la vasul care pare destul de gol. Îi scriu colegei de partid și mă bag în pat. Aventura pe Drujba a-nceput.
Ziua 12
Vaporul începe să-și tureze motoarele și pe la ora 6 pornește. Se aud zgomote puternice, dar sunt obosit și reușesc să dorm până pe la 09.30. Doamna de la recepție ne bate la ușă și ne cere să plătim biletele. Ieșim pe punte și ne uităm în zare. Suntem în mijlocul mării. Nu avem multe locuri în care putem sta. Zona de afară are vreo 20 de metri lungime și vreo 18 lățime, 4 bănci și o masă rotundă cu niște scaune de lemn. Încercăm să urcăm pe niște scări, dar ni se atrage atenția că nu avem voie. Practic, restul zonelor de afară sunt restricționate.
Mergem în sala de mese și mâncăm de prânz: ciorbă de linte și un soi de mici cu fasole și salată. Decent.
După cum am dedus ieri, vasul nu e plin și începem să-i cunoaștem pe vecini. Fata cu bicicleta e din Austria și călătorește de câteva luni bune. A-nceput să pedaleze în Croația alături de iubitul ei, apoi a continuat cu o prietenă prin Serbia și a luat același vas din Burgas până-n Batumi. Ieșim pe punte și stăm la soare. Un bărbat musculos se joacă cu un câine uriaș. Cunoaștem un cuplu de olandezi care călătorește alături de cei doi copii într-un Camper. Sunt pe drum de vreo patru luni și încă mai au două.
Colegul de drum cumpără niște jetoane și ia câteva beri de la un automat de băuturi aflat într-o cameră mică unde se fumează. Câțiva tiriști joacă rummy, iar alții se uită la un televizor unde rulează un film vechi bulgăresc. Concluzionăm că locurile în care avem acces sunt: zona de afară, sala de mese, camera noastră sau camera plină de fum de țigară și activități.
Deschidem o sticlă de vin alb, apoi mergem la cină și cunoaștem și alți colegi. Cei doi francezi care călătoresc cu furgoneta sunt, de fapt, belgieni și sunt pe drum (la fel ca ceilalți) de câteva luni bune. El ne povestește că în urmă cu ceva timp a călătorit timp de 6 luni cu trăsura cu cai. Brusc, noi nu mai părem așa aventuroși.
Mergem pe punte, iar Gabi scoate sticla de pălincă de care nu ne-am atins până acum și le oferă și colegilor de vas. Fata care ieri avea cana legată de brâu e nemțoaică, a făcut un an de zile voluntariat în Georgia, a învățat alfabetul georgian și acum se întoarce acasă. E tunsă unu și călătorește alături de prietena ei, tunsă la fel de scurt. Amândouă au 20 de ani.
Băiatul cu câinele e georgian, dar locuiește în Riga. Ne oferă din tăria lui și ne povestește că e luptător în cușcă și că face parte din mafia georgiană. Ne arată cu mândrie inelul de pe degetul mic și ne spune că vorbește serios. După câteva pahare, ne arată filmulețe cu el antrenându-se, apoi mărturisește că are ceva studii de muzică, că pasiunea lui e opera și începe să cânte Nessun dorma. Este probabil cel mai surprinzător lucru pe care vasul Drujba l-a văzut vreodată.
(va urma)