din ce cărămizi ciobite din ce armaturi de gemete și
de oftaturi să fie alcătuită bolta cu nori de zi cu zi
din câte zâmbete plânse prin coridoarele văitărilor
de câte ori la piept nu m-ai strâns cât de greu
ne-a fost mi-a fost și probabil va fi să mai fie
printre înseninări între două furtuni de bucurie
doar știu bine cât plângi, cât ai plâns și cât mi se-ntâmplă să plâng și eu
de combien de larmes est construit l'édifice de l'oubli? de quelles
arcades brisées, de combien d'armatures de soupirs est constituée
la voûte nuageuse et combien de sourires ont pleuré
dans les couloirs des labyrinthes qui dévorent nos pas sous le ciel
chaque fois que tu as oublié de me serrer contre toi
c'était pour nous, pour moi, et cela ne fait que continuer ainsi
d'être des clairières à l'envers, entre deux tempêtes de joie
je sais combien tu pleures, tu as pleuré et combien je le fais moi aussi
(Paris 27.11.22)