Mulți chemați, puțini aleși

Mi-e greu să nu îl pomenesc pe bunicul meu. Îl simt lângă mine la fiecare meci pe care îl văd. Ne-am uitat deznădăjduiți la Germania și Belgia care au ratat calificarea în optimile de finală. Cortina a acoperit picioarele acestor echipe, iar lumina reflectorului a căzut pe ochii zâmbitori, triumfători, ai Japoniei și Marocului.

Canapeaua mea rezistă. Cred că a fost o investiție bună. Mă suportă. O iubesc. La meciul Qatar-Senegal (1-3), am crezut că mă voi transforma într-o minge care va exploda nervos. Da, da! Cumplit meci a fost pentru mine. Excepție face fascinantă galerie senegaleză; un spectacol al culorilor și al texturilor.

În primul rând, a fost unul foarte agresiv. Nu mai știam dacă mă uit la rugby ori la fotbal. 12 ocazii de gol pentru Senegal și 10 pentru qatarezi. Cum, cum să nu ai în casă Extraveral? E un "must" al CM din Qatar. Dacă nu l-a placat Diedhiou pe coechipierul său, Koulibaly, apăi nu știu cine are să o fi făcut. În minutul 56 Hassan (Qatar) intră ca fulgerul în careul de 6 m, dar surprizăăă! Un coechipier îi pune bețe în roate. Degeaba aruncam cu chipsuri prin sufragerie, în timp ce zbieram ca Becali și le explicam "băieților" unde au greșit și care e strategia corectă. Eu vorbeam, eu auzeam. Se spune că: "dacă râzi, ajungi... de râs". Ei, cam așa m-am simțit la ultimele meciuri. Un Râs de microbist. Râdeam de tata și de tataie. Foarte bine. CM mi-a pus capac și mi-a arătat că în viață nu e ca în fotbal. Tu centrezi, tu dai cu capul.

Nici mai târziu, Hassan nu a ratat ocazia de a mă scoate din țâțâni, iar în minutul 60 ținește fără succes bara Senegalului, eu arunc cu imprecații, iar el scoate limba, ca șarpili, la mine, de față cu o lume întreagă. "Aliații" lui, Mohammad și Miguel, dau cu stângu-n-dreptu', se împiedică unul de altul, ratând un măiastru gol. Canapeaua e plină de alune, Lola a zburat la vecini (nu știu cât mai rezistă acestui CM), iar eu stau răstignită pe podea, așa cum pupă gazonul Sarr, de bucurie că mulți sunt chemați, dar prea puțini aleși.

În altă ordine de idei, Argentina și-a dat arama peste față. Dragostea mea, Messi, idolul inimilor în dungi și al lumii pestrițe, e pe modul silent. Din când în când și din gând în gând a avut sclipirea aceea de geniu și a înscris un gol, două, trei... a ratat un penalty... devenind, firește, subiect de discuție. "Răutăcisme" ar spune Regele meu de 10. Eu i-am strigat: Lioneleee, maicăăă, ai, n-ai mingea, dai la poartă! Dar cine să mă audă? Azi "pumele" au tras cortina peste "canguri" (Argentina - Australia 2-1, cu un gol Messi). Vom trăi și vom vedea rezultatul meciului din 9 decembrie 2022, în care sper să tragă cortina și peste "portocala mecanică" (Olanda), deși cred că le va fi destul de dificil, dar nu imposibil.

Nu pot trece cu vederea golul "fantomă" al lui Ronaldo din Portugalia - Uruguay (2-0). În acest meci, care s-a dorit a fi dinamic pe alocuri, în minutul 54, Bruno Fernandes centrează, iar CR7 pare că înscrie în poarta uruguayenilor cu capul, bucurându-se apoi, călare pe coechipieri, de "reușita" sa. Golul i-a fost însă atribuit lui Fernandes, în urma deciziei FIFA bazată pe un senzor implantat în mingea folosită în acest CM. CR7 nu a înscris nici măcar cu moțul din frunte acel gol, chiar dacă la ei nu se taie moțul și, poate, el devine o prelungire a personalității, o dată cu trecerea anilor. Personal, mi s-a părut penibil momentul, dar asta, în opinia mea, nu îi fură strălucirea lui Ronaldo. Eu cred în oamenii-lumină și în greșelile acestora. Aceste evenimente îi fac lut vremelnic și confirmă, încă o dată, că orice muritor poate deveni nemuritor, când este purtat în inimi de suporteri (cum e cazul fotbalului), dar că rămâne, totuși, muritor.

Și pentru că timpul mă aleargă, nemilos, mă opresc aici, în această seară. Înainte de a-mi pune un pahar de vin roșu, pe care i-l închin Argentinei, vă spun ce am în agenda mea, de catifea roșie, kitschoasă, dar neprețuită, pentru că e de la o străbunică: UN TABLOU AL OPTIMILOR DE FINALĂ!
Olanda-SUA (3-1)
Argentina-Australia (2-1)
Japonia-Croația
Brazilia-Coreea de Sud
Anglia-Senegal
Franța-Polonia
Maroc-Spania
Portugalia-Elveția

Olanda-SUA (3-1): Pulisic (SUA) a jucat. Cine spune altceva, e doar plin de" răutăcisme". Pulisic a încercat, a alergat. Chiar în minutul 3 a fost față în față cu Noppert (Olanda), în careul de 6 m, dar se pare că Mercur a fost retrograd și în Univers și pe gazon.

A fost prea rapid pentru Lola golul lui Depay. Nici nu a apucat să se cuibărească pe umărul meu, că în minutul 10, tabela de marcaj arăta 1-0 pentru olandezi. În primul minut al prelungirilor reprizei întâi, înscriu un gol tare frumos olandezii; Dumfries trimite o pasă "genială" coechipierului său (încă încerc să înțeleg profunzimea acestui epitet strigat de comentatori) și Blind înscrie fabulos în coasta porții lui Turner. Cu 2-0 pe tabelă, Pulisic îi pasează cu sete lui Wright, iar acesta rupe plasa olandezilor cu un gol de onoare. Right? Și pentru că orice medalie are și revers, de data aceasta, în cel mai bun sens al cuvântului, Dumfries centrează în adâncime pentru Blind, iar Blind, înscriind pentru olandezi. Tabela de marcaj arată 3-1 și pare că se mândrește cu asta.

De Argentina o să vă mai povestesc, cu siguranță, și cu altă ocazie.

Zilele ce stau să vină sunt pline de emoție și evenimente. Inimi de suporteri bat sub tricourile echipelor favorite. Pentru unii fotbaliști drumul spre victorie e pavat cu pietre de râu, la picioarele altora se aștern speranțe mari. Revin cu noutăți despre CM, Lolita și sărmana canapea, în curând.

Hai, România!