Motto: "E adevărat că puțina morală pe care o știu, am învățat-o pe terenurile de fotbal și pe scenele de teatru care au rămas adevăratele mele universități... Am învățat repede că o minge nu va veni niciodată de acolo de unde vă așteptați." (Albert Camus, albert-camus-et-le-foot-ce-que-je-sais-de-la-morale-cest-aufootball-que-je-le-dois)
Marți / Miercuri / Joi, 29 noiembrie 2022 - 1 decembrie 2022. A zecea, a unsprezecea și a douăsprezecea zi
O defecțiune "tehnică" m-a pus în situația să reiau gândurile legate de meciuri după o pauză de trei zile. Aceste trei zile au fost presărate cu "întâmplări" neașteptate, cu surprize privind poziția în clasamentul din grupa lor a unor echipe apreciate ca fiind în vârful ierarhiei - de până acum? - europene sau mondiale.
Cine s-ar fi gândit că echipe pe care le consideram favorite, măcar la nivelul grupelor din care făceau parte, ca Germania, Belgia, Țara Galilor, Danemarca, vor fi eliminate și "pleacă acasă"?
E drept că, nu cu mult timp în urmă (în The Guardian, 26 noiembrie 2022 - aici), belgianul De Bruyne făcea o declarație care pe unii oameni din lumea fotbalului i-a mirat, pe alții i-a supărat, spunând că "Generația de aur" a Belgiei este bătrână și nu are nici o șansă să câștige Campionatul Mondial.
De fapt problema asta s-a dovedit că nu este numai a Belgiei. Și nu este vorba numai de "îmbătrânirea" propriu-zisă a jucătorilor, ci de uzarea concepției de joc. Până la această oră, echipe ca cea a Japoniei, a Marocului sau chiar a Arabiei Saudite, deschid fotbalului un alt drum. Poate mă înșel, dar mi se pare că acestea au o abordare a meciurilor mult mai atletică, mai tinerească, că au o viteză crescută. Și chiar și în jocul "unu contra unu", nu mai par impresionați de marile vedete pe care le înfruntă, de nume mari. Acest Campionat Mondial din Qatar ne arată o lume nouă. Parcă nu mai există Favoriți, chiar dacă sunt favoriți.
Astfel că echipa Belgiei părăsește Campionatul Mondial încă din faza grupelor, după un egal aproape formal cu Croația, făcând loc Marocului.
Dar Germania? Este a doua oară consecutiv când iese din luptă încă din această fază. E drept că, după o înfrângere cu Japonia și un meci egal cu Spania, a câștigat în fața naționalei Costa Rica, dar scorul de doar 4-2 (față de secul 7-0 al Spaniei cu aceeași națională), a ajutat Spania să urce în optimi la golaveraj, alături de Japonia.
O să încerc să fiu obiectiv scriind despre meciul Argentina - Polonia. De ce această mărturisire? Pentru că de ani de zile am fost, și sunt încă, un admirator al lui Lionel Messi, pe care-l consider un fenomen, așa cum au fost Maradona sau Pele sau Cruyff (să nu credeți că nu-l consider un fenomen pe Hagi, dar povestea acestuia, alături de cea a lui Gică Popescu, constituie un capitol aparte în memoria mea afectivă). Dar CM din Qatar ne-a arătat un alt Messi, parcă cu o viteză mai lent, greșind unele pase, greșind șuturi spre poartă, dar mult mai "al echipei", un factor de faze, cel care, când primește mingea, atrage în jurul lui cel puțin trei-patru adversari (plus că permanent doi jucători se țin scai de el). În meciul cu Polonia, Messi a creat o fază în careu, iar din contactul cu portarul polonez Szczęsny a rezultat un penalty. Messi a tras, însă portarul polonez a apărat. Era minutul 39 al meciului, era 0-0, și echipa Argentinei avea nevoie ca de aer de acest gol. Dar suporterii Argentinei au scandat, după ratarea acelui penalty de infarct, "Messi, Messi, Messi!", pentru că ei nu-și uită idolii!
Revista Goal are un titlu (aici) care ne spune multe despre cum se vede viitorul în fotbalul mare: "Bucură-te, Leo, puștii sunt foarte bine!". Golurile Argentinei au fost marcate de Alexis Mac Allister (23 de ani) și Julian Alvarez (22 de ani).
Franța a pierdut în fața Tunisiei pe Education City Stadium, proiectat de Pattern Design, Londra, având la bază conceptul studioului de arhitectură spaniol Fenwick-Iribarren Architects și situat în Centrul Universitar din Doha, capitala Qatarului.
Franța, favorită, deja calificată în optimi, a jucat cu echipa a doua (din trei cât se spune că are Franța!) împotriva Tunisiei și a pierdut. Probabil că în calculele ce vizează protejarea primei echipe există și o doză de asumare a pierderii unui meci, fără a mai conta în fața cui. Poate că un 0-1 nu e o mare dramă dar orgoliul actualei campioane mondiale nu contează?
Al Bayt Stadium, pe care l-am mai prezentat, a fost stadionul pe care s-au întâlnit Germania, de multe ori Campioană Mondială, și Costă Rică. Nu am văzut meciul, dar după scor și comentarii, germanii nu au arătat mai nimic, iar costaricanii și mai puțin.
Pe stadionul Khalifa International s-a jucat meciul Japonia - Spania 2-1. Khalifa International Stadium, proiectat de Dar Al-Handasah, în anul 1976, a fost remodelat între anii 2005 și 2014-2017.
Studioul de arhitectură britanic Pattern Design este autorul proiectului pentru stadionul Ahmed bin Ali (de unde a plecat acasă Belgia după un meci anost cu Croația). Stadionul este așezat, așa cum este descris de organizatori, ca o poartă către și din deșert. Și aici se vede ceea ce autorii proiectului numesc "open air-cooled venue", adică aerul condiționat se folosește în așa fel încât să nu fie nevoie să răcești întregul stadion, răcirea făcându-se pentru fiecare scaun de sub și de deasupra lui.
E drept că e vorba de fotbal aici, dar trebuie să vă arăt și câteva construcții care au rolul să întregească, să dezvolte imaginea Campionatului Mondial de Fotbal 2022, mai ales prin notorietatea autorilor:
Rezultate:
Senegal - Ecuador 2-1 (1-0)
Olanda - Qatar 2-0 (1-0)
SUA - Iran 1-0 (1-0)
Anglia - Țara Galilor 3-0 (0-0)
Australia-Danemarca 1-0 (0-0)
Tunisia - Franța 1-0 (0-0)
Argentina - Polonia 2-0 (0-0)
Mexic - Arabia Saudită 2-1 (0-0)
Maroc - Canada 2-1 (2-1)
Croația - Belgia 0-0
Germania - Costa Rica 4-2 (1-0)
Japonia - Spania 2-1 (0-1)
Va urma meciul Braziliei, care este deja calificată, dar sper să vedem un meci-spectacol de fotbal.
Așa că...
Pe curând!