Pe aripile optimilor de finală

Nu numai brazii se pot împodobi, ci și meciurile de fotbal. Așa că mi-am împodobit meciul Argentina-Australia, cu câțiva prieteni microbiști. Înfrigurați și flămânzi. Canapeaua îmi zâmbea. Știa că nu mă voi putea transforma într-un Ilie Dobre de sufragerie, cu atâția oameni de față. I-am zâmbit înapoi. Nu știa că ai mei prieteni sunt "vocaliști" de profesie, iar după câteva pahare de vin, se transformă într-o orchestră.

Pe stadionul Ahmad bin Ali, în primele 30 de minute ale acestui meci, australienii s-au bucurat de posesia mingii, au fost incisivi, iar noi, ne agitam mai mult decât argentinienii. L-am remarcat, între două pahare de limonadă, pe Behich. Îl văd un adevărat "expert" în mingi și în lupta corp la corp; agresiv precum un pitbull dezlegat, hotărât să rupă toate tricourile de firmă ale "pumelor".

În minutul 35, popcornul și chipsurile au sărit pe covorul de culoarea gazonului, de bucurie că suntem părtași la golul cu numărul 789 al minunatului Messi. În careul de 16 m, Otamendi îi trimite mingea la picior lui Messi, iar acesta înscrie, imparabil, la firul ierbii, în poarta australienilor. Asistăm la meciul cu numărul 1.000 din cariera lui Messi, iar tabela de marcaj arată 1-0 pentru inimile în dungi.

Minutul 57 este al formidabilului Julian Alvarez. "Asta înseamnă să faci pressing!", am strigat din toți rărunchii, spre surprinderea și amuzamentul prietenilor, care sacrificau niște mici. Mathew Ryan a "dormit în post", e adevărat, iar de această greșeală a profitat Julian, care șutează și înfrumusețează tabela. 2-0.

La grădiniță (și nu numai) copilul învață prin joc. Educatoarea îi așază frumușel pe covorul cu personaje Disney, iar ei împing mingea de la unul la celălalt, cu ajutorul piciorușelor. Tare drăguț! Numai că la CM nu mai este atât de drăguț. Am asistat la o astfel de scenă în minutul 77, între o "pumă" și un "cangur". Ca să pună capac, Enzo Fernandez, le "fură" mingea și o deviază în propria poartă, înscriind un autogol, spre disperarea "orchestrei" din sufrageria mea. 2-1. De ce eu? De ce trebuie să văd așa ceva? Lola nu știe să-mi răspundă, dar îmi dă un pupic, alinându-mă.

Deși a doua repriză a fost mai dinamică, se pare că argentinienii nu au energia la care mulți am visat. Au avut mingea în posesie, 134 de atacuri, dar au avut și 4 ofsaiduri. Nu pot să afirm că le lipsește motivația. Sunt critici destui cu / fără experiență în jurnalismul sportiv. În schimb, pot afirma că meciul cu Olanda nu va fi deloc ușor, dacă Argentina se bazează doar pe 3-4 jucători. Dinamica jocului trebuie îmbunătățită și picioarele "puse pe spinare și atacată poarta dușmanului", cum spunea tataie. Am rămas cu un gust amar, nu de la alune, ori vin, ci de la îngrijorarea cu care privesc meciul ce stă să vină, dintre "pume" și "Portocala Mecanică".

Pentru meciul Franța-Polonia, am pregătit gogoși cu spirulină și fulgi de cocos, însoțite de ceai de trandafiri. L-am văzut cu Lolita, de data aceasta, canapeaua mea rămânând fără "vocaliști". Meciul a fost găzduit de stadionul Al Thumama, iar în tribune erau aproape 41.000 de suporteri.

Iubesc dinamismul echipelor de la începutul primei reprize! Francezii au posesie, jocul e bine legat (mă gândesc la un sos bechamel sau la un prizonier, ori de câte ori aud expresia aceasta ), dar abia spre finalul acestei reprize am reușit să sar de pe canapea, pe gazonul din sufragerie și să o bag în răcori pe Lolita, microbista. În minutul 44, Kylian Mbappe îi pasează mingea lui Giroud, care înscrie în poarta polonezilor golul 52 al carierei sale, devenind astfel cel mai bun marcator din istoria naționalei Franței, depășindu-l pe Thierry Henry. Scorul este 1-0 și eu fac dansul victoriei, unul inventat, ce nu poate fi arătat lumii și nici descris.

Nu știu ce meșterește Mercur în retrograd, nu pot vedea hora planetelor pe muzica stelelor, dar pot afirma că Universul e nemilos uneori cu mine. În minutul 55, mare îmbulzeală, maaare... la poarta Poloniei. Pasa lui Griezmann e blocată, șutul lui Mbappe e respins de către un polonez, portarul Szczesny e accidentat într-un duel, iar Giroud rupe poarta polonezilor cu un gol din "foarfecă", poate golul de aur al CM, de povestit nepoților. Numai că... arbitrul fluierase deja faultul la portar, așa că rămân cu buza umflată, fără glas și îmi dreg vocea cu o gură de ceai trandafiriu.

Goool, goool, goooool!!! Caut perușica prin casă, să ne pupăm de bucurie, canapeaua e plină de zahăr pudră, Lola nicăieri... Am ajuns cu dansul victoriei în bucătărie, unde m-am împiedicat de o sticlă de cidru, care e pregătită pentru un alt meci. Da, daaa... în minutul 74 Dembele găsește un culoar liber spre Mbappe, care trimite mingea, precum o torpilă, în poarta Poloniei, pe tabela de marcaj apare scorul 2-0, iar eu strig: "Vive la France!". Kylian este, fără dubiu, cel mai bun marcator al CM 2022. Cu mâna pe inimă vă spun acest lucru.

Mă uit la Giroud și îl văd pe actorul Viggo Mortensen, în rolul lui Aragorn, din The Lord of the Rings. E drept că ambii mă poartă pe aripi de poveste ori de câte ori îi întâlnesc.

Goool, Lolito, goooool! Sărmana mea vrăbiuță... Are să-și caute cuib prin alte case. Minutul 91 vine să ne ofere un gol excepțional al lui Mbappe, care trimite mingea la "păianjenul" porții polonezilor, scorul fiind acum de 3-0 pentru francezi.

În minutul 97, VAR-ul strigă "henț", pentru că doarme în papuci, în careul advers, Dayot Upamecano. Știu, nu le e de niciun folos polonezilor dacă vor înscrie. Minunatul (și nu accept să fiu contrazisă) Lewandowski execută penalti-ul. Ratează, dar se va reexecuta lovitura, pentru că portarul Lloris a ieșit ca un ghiocel în pragul primăverii, cu ambele picioare departe de linia porții. Bineînțeles că la a doua încercare Lewandowski îl păcălește pe "ghiocel" și înscrie, astfel că meciul se termină cu 3-1 în favoarea campioanei mondiale en titre. Dragii mei, nu are cu cine să joace Lewa, chiar nu are. O echipă de fotbal are 11 jucători, așa cum "iarna nu-i ca vara". Truisme, așa-i? Superb meci, plin de emoții pozitive, firimituri și zahăr pudră.

Nu fug către alte meciuri, înainte să scriu două-trei cuvinte despre meciul Anglia-Senegal. Recunosc, am avut inimă "senegaleșă" în acest meci. Am pregătit clătite cu dulceață de afine, un roze de la verii mei de peste inima Prutului și apă minerală, în pahar de șampanie. Menționez că băuturile pe care le consum în intimitatea căminului meu, nu se beau în pahare convenționale. Dar, asta e altă poveste.

Anglia-Senegal s-a jucat pe stadionul Al Bayt, cu aproape 66.000 de spectatori. Posesia a fost a englezilor, fără îndoială, deși Senegalul a avut 10 ocazii de gol. Meciul a avut 121 de atacuri ale englezilor la picioarele senegalezilor. Nu voi fi malițioasă și voi recunoaște că echipa Senegalului a jucat. Dar nu fotbal. Poate țurca, poate joc-de-doi din Banat, poate să le fie recunoscut chiar și jocul de glezne, dar... cam atât. Pe scurt, Anglia a mâncat gazonul pe pâine, ca într-o pictură suprarealistă. Au înscris Henderson - min 38, Kane - min 45+3, Saka - min 57, spre necazul Senegalului. Anglia nu a luat niciun cartonaș galben în faza grupelor și cred că vor lupta să nu se întâmple asta nici în viitorul apropiat. Galeria senegaleză este un spectacol în desfășurare. Ador cum se împletesc dansul, culoarea, textura cu încurajările de pe tot parcursul meciului. Rezultat: 3-0 Anglia-Senegal. Rezultat sufragerie: chiar sunt "senegaleșă", tristă, nu am mai explodat ca o minge de fotbal, nu m-am mai consumat, m-am împăcat cu mine, cu roze-ul, m-am întins pe canapea și am visat că îmi scriu primul roman de dragoste, departe de învolburatul fotbal.

În agenda mea catifelată am următoarea schema:
Olanda-SUA 3-1
Argentina-Australia 2-1
Franța-Polonia 3-1
Anglia-Senegal 3-0
Croația-Japonia 2-1 (după penaltiuri)
Brazilia-Coreea de Sud 4-1

Nu am avut ocazia de a vedea decât finalul meciului Croația-Japonia. La capitolul penaltiuri, nu știu decât că am văzut o Japonie obosită, care a alergat zeci de minute, care a luptat pentru onoare și glorie. Îi admir pe niponi și le doresc drum bun spre căsuțele lor. Felicitări portarului croat, Livakovic, care a fost erou la loviturile de departajare și a parat impecabil.

La ora 21:00, ora României, eram încă înghețată, după o zi în care urbanul m-a purtat pe aripi de noxe, în diferite părți ale orașului. Nu eram pregătită, încă, pentru meciul Braziliei cu Coreea de Sud, iar la mine în sufragerie ajunseseră deja prietenii mei, surprinzător... cu burțile goale și inimile pline de emoție pentru brazilieni.

Stadionul 974 din Qatar și-a deschis brațele pentru acest meci, iar eu am deschis o aplicație, să comand pizza pentru microbiștii ieșeni. Mi-am făcut două ceaiuri, unul de iasomie și unul de trandafiri. Am luat-o pe Lola pe umăr și când să-mi ocup locul pe canapea, au început săriturile și uralele, pentru că înscrisese un gol Vinicius Junior (după o pasă de la Neymar), în minutul 7. Hm, 7 e numărul meu norocos, zâmbesc cănii cu ceai. Va fi o seară bunăăă... Și așa a și fost.

Nu au jucat coreenii. La fel ca senegalezii. Poate-or fi jucat poker, horă, brașoveanca, știu eu? Au alergat, da. Așa că brazilienii au mai înscris, fără ezitare, 3 goluri în prima repriză: Neymar - în minutul 13 (număr cu ghinion pentru coreeni), din penalty, Richarlison - în minutul 29 și Lucas Paqueta - în minutul 36. Samba pe teren, samba în tribune, samba la mine în sufragerie! Numai dansul victoriei nu l-am putut face. Acesta e doar secretul meu și al Lolitei. Minunată echipa Braziliei! După inima mea, prima la dreapta, o puteți găsi. Jucătorii comunică între ei, jocul e dinamic, închegat (mă gândesc la iaurt), ca să nu mai spun că au grijă unii de alții, dovadă e minutul 56, când Casemiro îi șterge o bobiță de sudoare de pe năsucul lui Neymar. Oh, adorabili! Și...ca să fim și serioși... au avut cu cine să se joace. Ce e mai stresant, stă să vină.

Îmi doresc să pun în lumina lunii golul lui Seung-Ho Paik, din minutul 76, când tabela de marcaj s-a mai înfrumusețat cu un gol; 4-0 devine 4-1 pentru brazilieni, daaar... fa-bu-los! Magnific gol al coreeanului! Portarul Alisson a primit o torpilă în poartă, nu o minge. Superb! "Tataie, de ce e fotbalul o artă?" "Pentru că îți rămâne în suflet, fără să îl poți atinge și când te gândești la el, te scoate din camera asta și te duce pe teren". Dialogul acesta l-am rememorat în seara aceasta. La finalul meciului am plâns, pentru că m-a emoționat mesajul echipei Braziliei pentru Regele Pelé. Trăim istorie și asta trebuie să ne determine să fim recunoscători pentru fiecare răsărit.

"Orchestra" a plecat, Lola s-a ascuns în colivie, iar eu mă uit încrezătoare în agendă, unde stau cuminți următoarele echipe:
Maroc-Spania
Portugalia-Elveția

Și apoi sferturile:
Croația-Brazilia
Olanda-Argentina
Anglia-Franța

Sănătoși să fim, meciuri să comentăm (din studiourile de televiziune, de pe canapele) și să mai prindem încă un răsărit și încă unul, până când ne-om sătura de fotbal... Ceea ce nu se va întâmpla prea curând.

Vă cuprind cu inima!
Hai, România!