14 dec. Ora 8.56. Îmi trimite mesaj Răzvan de la LiterNet să-i trimit text... Un mesaj foarte frumos, de ce n-aș spune că m-a "atins la lingurică", cum ziceam cândva.
Eu îl rugasem pe Răzvan să mă anunțe. De la o vreme cam uit. Sau mi-e teamă să nu uit, dracu știe! Deh, vârsta! Altminteri, am "scuipat la furcă", cum zice mama, adică scriu fără opreliști. Slavă Domnului! Contactul cu oamenii, ce-i drept, e tot mai dificil, nu am dispoziție. Ieri Maria m-a scos în oraș ca să "contactez" cu semenii, în special cu scriitorii. Am fost cu Maria și Mariana Codruț la o întâlnire cu Bogdan Crețu. Lansarea revistei Timpul pe decembrie. Atmosferă plăcută. Bogdan strălucitor în speech. A remarcat și Maria. Pe urmă am venit cu Mariana în Podu Roș. Ea zicea să venim cu taxiul. Am folosit, totuși, tramvaiul. De ce să dăm banii aiurea!? Sau oi fi eu zgârcit?! Dar până azi n-am prea citit revista, deși observ lucruri ofertante, cum se zice mai nou.
Acasă mi-am pus pe masă revista Timpul, dar până acum n-am citit. Am "întins" rufele pe care mi le lăsase Maria de aseară. Cățelușa (e, de fapt, o cățea mare), Duca se învârte în jurul meu. Simte că o iubesc. Probabil se și plictisește singură pe afară. Îmi aștept nepotul din Franța. El o să se joace cu ea. Sper. Îl câștigă Duca, a tare blânduță. Îmi amintesc cum am fost odată la magazin la Liviu, iar ea s-a luat după mine. Dacă nu-s atent, ea se ia după mine. Când am venit înapoi, Duca a rămas în urmă. Mă uit: două fetițe, probabil din oraș, venite la vreo bunică, spuneau: "Ia uite tu, un cățel!" Și îl mângâiau. Iar Duca se alinta ca cioran-laț.
Vrăbiuțele vin pe pervaz. Și ceva pițigoi. Le-a pus Maria semințe aseară. Soarele se întinde tot mai spre casă, a ajuns la gard. Pe drum nu trece mai nimeni. Doar mașini. Pe vremea lui Ceașcă auzeam tropotitul oamenilor de pe la ora 6 - mergeau la serviciu. Era aici un combinat de creșterea porcilor. Plus că mergeau destui la întreprinderile ieșene. Când eram la liceu, era jale dimineața. Iar la facultate, la examenul de intrare, era cât pe ce să nu mă duc. Cu nonșalanța vârstei eu voiam să renunț. M-a împins tanti Lucica, mama unei verișoare, Angela, care făcea și ea naveta.
0 comentarii
Arhiva rubricii
De tinerețe / Biletul de învoire , Radu PărpăuțăUn gând / Friptura de vițel / Un fel de banc spaniol / Salcia, Radu PărpăuțăDe cătănie (4), Radu PărpăuțăDe cătănie (3), Radu PărpăuțăDe cătănie (2) , Radu PărpăuțăToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
MiscellaneaBungee JumpingInvoluntar, tandemPovești la ibricEditorialul de luni dimineaţăCafe del SolDiversiuni şi aluviuniMicile istoriiScrisorile GeteiInsolita de marţiÎntîlniri - De dragosteCuvinte pentru înecaţiRomânia, draga de ea!Jobenul cu iepuraşiŞoseta cântăreţului de bluesinter_ziseBiciclete în BeijingIstorii inventateCompletAbilDrumul spre OzUn pic - alte întîmplări adevăratePoveştile fetei nesăbuiteCum să...InCompletAbil fantasticCeaiul de joi dimineaţăFractalul EpicZen şi arta întreţinerii motocicleteiPovestiri minimalistePUNCT...S-a întâmplat într-o joiPraful de pe tobă8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to menBlues LettersCasa cu pereţi de vântBestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)Ora de libertateautoficţiuniViaţa domnului LăzărescuÎntâmplări despre niciodatăJurnal de maimuţeCântece simple49Visăreasa-n colţul bloculuiTotul pe albPentru cine bat străzileAutorulÎnaltă ordine de ideiSticla cu cernealăVieţile altoraColecția de oreSUPER poveştiderapajeJoaca cucuvinteleBalansPublicitate