Rezultatul, documentarul Phoenix. Har/Jar, ce poate fi văzut în cinematografe din 20 ianuarie 2023, îi aduce alături, măcar pe ecran, pe membrii din componența trupei Phoenix de dinainte de plecarea din țară, în 1977.
Dan Lupu: Pe ce melodie de la Phoenix crezi că ar trebui să citim răspunsurile la întrebările de mai jos?
Claudia Nedelcu Duca: Pe niciuna. Repertoriul Phoenix se ascultă, se înțelege, se cântă, se dansează... sigur nu poate fi muzică ambientală.
D.L.: Atunci piesa pe care s-o ascultăm prima dată după ce parcurgem rândurile acestea!
Cornel Mihalache: Aș alege-o pe cea mai dragă și mai puțin cunoscută, Cocoșii negri. E un bocet vechi la bază, dar mi se pare o lucrare esențială pentru a înțelege fenomenul cultural Phoenix.
Roxana Elekes: Eu aș alege melodia Nunta. E atât de vibrantă și așa "colorată" încât completează starea, oricare ar fi ea.
D.L.: În afară de faptul că în 2022 s-au împlinit 60 de ani de la înființarea trupei, ne puteți spune cum a venit ideea documentarului Phoenix. Har/Jar?
C.M.: A fost un impuls al lui Mișu Predescu, coordonatorul Casei de producție TVR, după un interviu al lui Nicu Covaci din Adevărul. Și am zis da, plăcându-mi ideea de a face și altceva, într-un domeniu nou și necunoscut de mine. Am început la sfârșitul lunii iunie (2022). Am citit, am ascultat toată muzica, am văzut arhivele și am decis: sigur nu voi face un film despre muzică.
D.L.: Cât timp ați lucrat la film? Cât au durat filmările? Bănuiesc că nu a fost ușor să-i adunați pe toți membrii trupei care apar în film și care sunt răspândiți în toate colțurile lumii.
C.N.D.: La sfârșitul lunii iunie 2022 ne-am întâlnit, eu și Cornel, cu domnul Nicu Covaci. Am putea spune că acela a fost startul producției. De atunci până la sfârșitul anului nu ne-am oprit. Cercetarea a fost una extrem de intensă pentru că sunt multe materiale și video și cărți, interviuri. Întrebarea cea mai frecventă de care ne loveam în discuțiile cu Cornel a fost: "Noi ce putem spune nou cu acest film?" Apoi, în timpul unui interviu cu domnul Covaci, l-am întrebat dacă și-a văzut dosarul de la CNSAS și cât de confortabil ar fi să intrăm în acele arhive. Și dumnealui și toți ceilalți membri care au alcătuit Phoenix-ul de până la fuga din '77 ne-au dat acordul fără nicio reținere. Am descoperit câteva documente care completează sau ilustrează o parte din istoria acestei trupe. A fost perioada cu cele mai intense emoții pentru că ne așteptam la tot felul de surprize. Am găsit o serie de turnători în jurul unui grup compact care avea ca unic obiectiv să creeze muzică de valoare, să construiască spectacole memorabile, să cânte. Au fost sinistre vremurile trăite de ei. Greu de înțeles astăzi pentru generația celor de vârsta mea sau mai mici.
Am încercat să îi găsesc pe toți cei care au făcut parte din trupă sau care au contribuit la făurirea legendei Phoenix. Și, într-adevăr, sunt răspândiți cam peste tot în lume - Thailanda, Australia, Canada, Spania, Germania. Nu a fost ușor să îi conving pe toți să intre în povestea noastră, dar acolo unde părea să fie imposibil m-au sprijinit domnul Joji Kappl și domnul Nicu Covaci. Îi avem pe toți cei care au compus această trupă și au construit legenda. Nu este în film Pilu Ștefanovici - toboșar al trupei de pe vremea când se numeau Sfinții, nu am reușit să îl găsim, poate va apărea la un moment dat, îl așteptăm...
C.M.: Din peste 30 de ore de interviuri și arhive, am ajuns la 107 minute. A fost un tur de forță, chiar a fost greu.
R.E.: Pentru mine au fost două luni, astfel încât și acum știu replici ale protagoniștilor sau muzicalitatea vorbelor lor.
D.L.: La ce să ne așteptăm de la filmul acesta? Știu că sunt în el câteva dezvăluiri ce n-au fost făcute publice până acum...
C.N.D.: Este un film cu puțină muzică. Aceasta e prima surpriză pe care o aduce vizionarea. La prima vedere incomodă pentru că ea contrazice niște așteptări, dar dacă te lași purtat de poveste și urmărești cheia montajului făcut de Roxana Elekes, vei simți fraza unică pe care o are filmul și atunci totul capătă alte valențe. E multă emoție generată de frumusețea și intensitatea a ceea ce au trăit și de gândurile lor de acum, dar sunt și emoții și surprize generate de documentele găsite la CNSAS - unul dintre cele mai puternice momente din film este citirea unei scrisori trimisă de Nicu Covaci din Germania către mama rămasă în țară și hărțuită de Securitate în Timișoara. Scrisoare a intrat în toamna lui 1977 în dosarele Securității și este citită după 45 de ani, în fața camerei.
C.M.: Fiecare spectator are propria lui poveste despre Phoenix. Și despre membrii formației. Fiecare spectator are propriul lui film în cap. Eu, noi, am plecat la drum fără idei preconcepute. Am căutat un adevăr în spatele perdelelor de fum, în spatele legendei. Vorbim totuși de 60 de ani de Phoenix, trei generații. Ce ar mai putea fi nou? Am mai găsit câte ceva. Vedeți filmul!
R.E.: Chiar dacă în film sunt câteva dezvăluiri ce n-au fost făcute publice până acum, cred că vă puteți aștepta să vreți să știți și mai multe despre Phoenix și istoria lor. M-a bucurat, dar m-a și provocat modul în care Cornel a ales să transpună povestea celor 60 de ani de Phoenix. Nu este un film muzical, este un film cu... verb(e) și reverb, dacă îmi este permis un joc de cuvinte.
C.N.D.: Nu e un film doar pentru cei care i-au iubit și admirat, nu e un film despre valoarea incontestabilă a albumelor scoase înainte de a fugi din țară, e un film despre niște oameni care au generat frumusețe și fericire într-o dictatură care a / le-a făcut mult rău.
D.L.: Cum a fost să-i revedeți, față în față, pe Sfinții ce au devenit Phoenicșii iubiți de o țară întreagă și ulterior de generații întregi? Cu ce gânduri ați rămas?
C.M.: Am câțiva prieteni comuni doar cu Ovidiu Lipan Țăndărică. Pe ceilalți nu i-am cunoscut înainte. Oameni frumoși și normali. Bătrâni cu suflet de copil. Mă bucur că m-au lăsat să intru în sufletele lor.
C.N.D.: Pe majoritatea eu i-am văzut pentru prima dată la filmări. Nu am fost la niciun concert cu trupa reunită. M-am apropiat de ei cu emoția aferentă oricărei povești de film documentar care e într-o continuă schimbare și descoperire. Am încercat să înțeleg vremurile în care au trăit, am ascultat tot ce au compus, am povestit ore în șir cu fiecare dintre ei. Îi admir enorm pentru ce au făcut și le mulțumesc pentru prietenia și sprijinul pe care ni le-au oferit. Am reușit împreună cu ei să construim o poveste obiectivă, corectă, cu adevărurile tuturor. Filmul produs de TVR îi aduce unul lângă altul, după foarte mult timp. Sunt multe gânduri completate de sentimente profunde de respect și iubire și... cu speranța, comună tuturor celor care simt ce simt și eu de mult mai mulți ani, să îi văd cântând.
R.E.: A fost un proces lung și anevoios, dar în final pot spune că sunt bucuroasă că am reușit să concentrăm viața Phoenix într-o "frază" de aproape 110 minute.
D.L.: Vă mai aduceți aminte când ați început să auziți de Phoenix, poate ce melodii ați ascultat la început?
R.E.: Îmi amintesc că aveam vreo 8-9 ani când fondatorul Phoenix - Nicu Covaci - a revenit în România și deși eram destul de mică, mi-au rămas întipărite în minte impactul și entuziasmul din rândul tinerilor de atunci la auzul acestei vești. Sigur că îmi amintesc melodii precum Fată verde, Mugur de fluier, Andrii Popa, Nunta, iar mai apoi Vasiliscul și aspida, Cântecul inorogului.
C.N.D.: Nu eram născută când au fugit. Am ascultat fără să știu neapărat ce ascult și oricum haotic, melodii difuzate la radio. Albumele ascultate în aceste ultime luni mi-au dezvăluit un univers fantastic. Muzica lor a fost și rămâne, și după atâția ani, un fenomen. Sunt artiști valoroși fiecare dintre ei și în zilele noastre, dar ce au creat atunci, împreună, a atins perfecțiunea.
C.M.: Ca toată lumea, cele trei discuri de aur. Dar eram mic atunci când au apărut, prin '70. Le-am ascultat după 1990. Am vârsta păsării Phoenix. Fac 60 de ani.
Transcrierile complete ale interviurilor realizate de Cornel Mihalache și Claudia Nedelcu Duca în pregătirea documentarului au fost publicate în volumul Phoenix. Har/Jar apărut la Editura Integral, în decembrie 2022 și republicat în ianuarie 2023 într-o ediție cartonată.