Scriu aceste rânduri pe mal de ocean.
Îmi vine în minte un joc de cuvinte infantil: "O! Ce, An!"
Dar "O! Ce, An!" s-ar putea spune despre O(ri)Ce (alt)An, nu-i așa?
Arunc deci jocul de cuvinte cât se poate de departe, în tufișurile dese din spatele meu...
Mă uit la valuri...
Mă duce gândul bineînțeles la glossă... la Singura, la Unica...
Aceste valuri din care, vara asta, era cât pe-aci să nu mă mai întorc... Noroc cu un vlăjgan de Salvamar trimis de Îngerul Păzitor...
Acesta ar fi poate cel mai semnificativ TOP al meu din 2022...
... Din cufărul cu stranietățile memoriei îmi apar alte câteva momente forte ale lui 2022... De fapt: șapte. Cele "șapte vieți din pieptul de aramă" ale unui an...
I. MOLIÈRE
2022 îi este consacrat. An în care s-au sărbătorit 400 de ani ai unui genial și atemporal (sau, mai bine zis, etern) contemporan. Contemporan cu cei din epoca sa, cu cei din prezent dar și, sunt ferm convins, cu cei din viitor.
Chiar și din cer Monsieur Molière
Făcând al Lumii inventar
Ne prinde cu-al său fler și har
Direct cu boldu-n insectar
......... Vezi cum se drege de se leagă:
La umbra unui Soare-Rege cu ifose de dansator
Mare sforar - DOCTEUR în teatru
Molière făcu pe dracu-n patru
Să dea-n vileag o lumea-ntreagă
Sub nemilosu-i reflector
Făcând al Lumii inventar
Ne prinde cu-al său fler și har
Direct cu boldu-n insectar
......... Vezi cum se drege de se leagă:
La umbra unui Soare-Rege cu ifose de dansator
Mare sforar - DOCTEUR în teatru
Molière făcu pe dracu-n patru
Să dea-n vileag o lumea-ntreagă
Sub nemilosu-i reflector
(Gigi Căciuleanu - Molière / liternet.ro)
Pot spune că am petrecut un an bun "în compania" lui Molière. Re, re și re-cititindu-l în lung și-n lat. În vederea uni spectacol solicitat de Ada Hausvater pentru Teatrul Național din Timișoara: Școala Femeilor versus Școala Bărbaților.
Două școli... ale vieții. Două academii de strategie conjugală. Două curente de gândire... nupțială.
(din textul meu de prezentare a spectacolului)
"Căci școala lumii largă ce-n chip și fel te freacă
Mai ager te învață decât o slovă seacă"
Mai ager te învață decât o slovă seacă"
(Molière, Școala Bărbaților / Ariste: Act I, Sc II)
De fapt am scris o piesă inedită de... Molière după un procedeu cât se poate de dadaist. Replici, situații extrase, amestecate, redistribuite și repuse în scenă ca o coregrafie putând fi dedicată vreunui contemporan (și imaginar!) Ludovic al XIV-lea.
Spectacolul a cunoscut focurile premierei la începutul stagiunii 2022/23 "după lupte seculare" care au durat mai tot anul.
II. "LA JEUNE FILLE ET LA DANSE" (Fata și dansul)
Pe 29 Iunie serbez Ziua Dansului, creând la Paris un spectacol pe care de fapt îl "coc" de multă vreme. Povestea unei pasiuni. A unei căutări de sine prin "miezul" a ceea ce nu este numai o artă, ci și o meserie, o profesie: Dansul.
La Jeune Fille et la Danse s-a născut din bucuria mea de a "broda", amestecând ludicul cu oniricul, în jurul unui personaj-metaforă: "LA DANSEUSE". Dansatoarea.
Personaj interpretat de Fabienne Debastiani care mi-a fost elevă (iar mai târziu și Ruxandrei Racovitza) și pe care o admir din ce în ce, nu numai pentru al ei talent ci și pentru felul de a face față "hopurilor" unui drum de viață consacrată dansului. Fabienne, care timp de un spectacol bântuie, "en solo", universul meu coregrafic și poetic.
III. OANA KIRITZA
În iunie, Festivalul de Teatru de la Sibiu mă invită cu spectacolul KIRITZA, realizat cu trupa Teatrului Național din București, artiști de talent care s-au lăsat metamorfozați în DansActori după modelul primului meu DansActor: Lari Giorgescu. Lari, care, cu exuberantă virtuozitate, joacă (foarte serios, dar deloc în joacă) rolul lui Guliță. În rolul central, Oana Berbec, minunată soprană de operă, jucând cu brio teatru pe vârf de poante sau făcând șpagatul, o primă DansCantActriță. Un spectacol pe care l-aș fi putut foarte bine intitula: Oana Kiritza.
IV. TRIOMIX
JTI (Doamna Gilda Lazăr) & Fundația ArtProduction (Maestrul Valerian Mareș) îmi propun o nouă aventură. Coregrafia unei piese care să fie filmată în 360o... Pentru mine, o totală premieră, acest plonjon ireal în... "realitatea virtuală".
"Întorc" propunerea pe toate fețele. În cele din urmă mă hotărăsc la un trio. Ceea ce îmi permite echilibrul vizual (și psihologic), între densitatea mișcărilor și respirația spațiului care le desparte. Prea simplu, primar, acest triunghi amoros? S-ar putea... Însă deloc inocent ca simbol. 1, 2, 3: primele numere ale Creației (dar și ale Tarotului) înscrise în cercul nenumăratelor posibilități de permutare.
"O cameră-univers. Un univers cât o cameră. Trei personaje. O femeie. Un bărbat. O a doua femeie. Trei singurătăți care se întretaie. Se întrepătrund.
Momente, fraze ale unei povești pe care fiecare o poate interpreta după voie. După propria înțelegere. În funcție de unghiul de vedere pe care decide să și-l aleagă..."
Momente, fraze ale unei povești pe care fiecare o poate interpreta după voie. După propria înțelegere. În funcție de unghiul de vedere pe care decide să și-l aleagă..."
Semnez conceptul, coregrafia, desenele, costumele... Dansează: Lelia Marcu-Vladu (care îmi este și providențiala asistentă la toate proiectele din România) alături de cuplul (și în viață!): Ana-Maria și Bogdan Iacob.
Lansat în vară, la Sibiu la invitația lui Constantin Chiriac, TrioMix este prezentat în luna septembrie și la Concursul Internațional George ENESCU.
V. ALTITZA
Mi se propune să lucrez, cu un grup din trupa de Balet a Operei Naționale din București, un spectacol a cărui premieră să aibă loc la Paris, în sala mare a UNESCO (waw!) în avanpremiera intrării iiei românești, mai curând a altiței, în patrimoniul umanității (re-waw!). Castingul se petrece pe dos. În loc să-i aleg eu pe balerini, mă aleg ei pe mine. Adică cine dorește să participe, în afara programului, la o lucrare cu Gigi Căciuleanu este solicitat să vină. Și iată-i: 7 fete + 7 băieți... Minunate, minunați de frumusețe & tinerețe. În plus foarte bine antrena(te)ți. Decid să mă folosesc la maxim de bagajul lor de tehnică academică. Pentru prezentarea la Unesco, având în vedere că "dosarul altița" nu este încă oficial rezolvat, spectacolului i se spune Povestea Iiei (tradus în mod bizar în franceză: La blouse magique!). Dar... Dar... pentru mine, "personajul" principal este ALTIȚA, nu iia...
Altița: un element al iiei românești brodat cu simboluri, forme geometrice abstracte sau stilizate, cusut pe mâneca iiei pentru a permite o mai liberă mișcare a brațelor. Deci și a trupului.
Pornesc de la aceste două idei: cea a libertății de mișcare și cea a geometriei. Imaginând pe muzica originală a lui Dan Dediu o coregrafie în care trupurile (femei, bărbați, cupluri, grupuri), forme naturale de geometrie spațială, să evolueze cu libertatea... virtuozității. Într-un univers scenografic imaginat cu talent de Viorica Petrovici, beneficiind și de luxul unui montaj video realizat de Dilmana Yordanova. Îngerul Păzitor face în așa fel încât altița să fie primită în mod oficial în patrimoniul umanității tocmai de ziua României. Premiera la Opera din București este programată tot pe... 1 Decembrie!
Spre a păstra specificitatea românească, dând în același timp nevorbitorilor de limbă română modalitatea de pronunție, de acum încolo numele piesei este (uff! & iar waw!): ALTITZA.
VI. UN PREMIU TRIPLU
La Festivalul de Teatru Independent / Constanța / România.
Deosebit de mândru sunt de tripla prețuire din partea "independenților" (ca și mine!) pentru un spectacol pe care îl iubesc din rărunchi.
"Cel mai bun coregraf" (Eine Kleine NachtMusik)
"Cel mai bun spectacol" (Eine Kleine NachtMusik)
Plus un premiu tot atât de îmbucurător decernat lui Lari Giorgescu
"Cel mai bun actor pentru... Eine Kleine NachtMusik.
Bravissimo și mulțumesc din suflet, Lari Giorgescu!
VII. PREMIUL BRÀNCOVEANU 2022
"ÎN ONOAREA VALORILOR CULTURII ROMÂNE" - o onoare pentru mine!...
"Premiile Constantin Brâncoveanu, oferite anual de Fundația Alexandrion, vin să răsplătească munca și dedicarea de-o viață a oamenilor de cultură din România și din străinătate, care au contribuit la dezvoltarea diferitelor domenii de cunoaștere."
O recompensă care, pe lângă meritul de a-mi da curajul să continui, îmi reconfirmă apartenența ȘI la marea Familie a Teatrului.
Mulțumesc, 2022!
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2022 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2022), pe adresa [email protected], până pe 10 februarie 2023. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2022. (Redacția LiterNet)*******
J'écris ces lignes au bord de l'océan...
Je regarde les vagues...
Les vagues dont, cet été, je ne suis presque pas revenu... Une chance avec le sauveteur envoyé à temps par l'Ange Gardien...
Ce sauvetage est peut-être pour moi le TOP le plus symbolique de l'année qui vient de s'écouler...
...mais là, en regardant en arrière, vers 2022, d'autres moments forts pointent leur nez du coffre bizarre de la mémoire...
I. MOLIÈRE
L'année 2022 lui a été dédiée. Une année au cours de laquelle on a fêté les 400 ans de ce brillant et atemporel (ou plutôt éternel !) contemporain... Contemporain avec ceux de son époque, mais aussi avec ceux d'aujourd'hui et, j'en suis convaincu, avec ceux du futur.
Sans avoir froid aux yeux ni peur
Docteur en théâtre avant l'heure
Maître Molière
Roi des acteurs
À l'ombre d'un Soleil-Danseur
Croque sans pitié la Terre entière
Docteur en théâtre avant l'heure
Maître Molière
Roi des acteurs
À l'ombre d'un Soleil-Danseur
Croque sans pitié la Terre entière
(Gigi Caciuleanu - Molière / liternet.ro)
On peut dire que j'ai passé plus d'une année « en compagnie » de Molière. En le re-, re- et relisant en longue et en large. Pour une création commandée par le Théâtre National de Timișoara: L'école des femmes versus l'école des maris.
Deux écoles... de vie. Deux académies de stratégie conjugale. Deux écoles de pensée... nuptiale.
(Extrait du texte de présentation de la pièce)
Et l'école du monde en l'air dont il faut vivre,
Instruit mieux à mon gré que ne fait aucun livre...
Instruit mieux à mon gré que ne fait aucun livre...
(Molière, École des Hommes / ARISTE: Acte I, Scène 2)
En réalité, j'ai écrit une nouvelle pièce... de Molière. Selon une méthode tout-à-fait dadaïste. Des répliques, des situations extraites, mélangées, redistribuées pour être remises en scène à la manière d'une... chorégraphie. À l'intention d'un éventuel contemporain (et imaginaire !) Louis XIV.
Une pièce inédite que l'esprit histrionique de Molière n'aurait pas, je l'espère, désapprouvé et qui a vu les feux de la rampe, au début de la saison 2022/23.
II. LA JEUNE FILLE ET LA DANSE
Le 29 Avril je fête la Journée de la Danse, en faisant à Paris un spectacle que je "mûris" depuis longtemps. L'histoire d'une passion pour le mouvement. D'une quête de soi-même, sans complaisance, à travers ce qui n'est pas seulement un art, mais également un métier: la Danse. J'y parle, d'une manière qui mêle le ludique à l'onirique, de "LA DANSEUSE". Un spectacle créé pour et avec Fabienne Debastiani que j'admire non seulement pour son talent et sa force de travail, mais aussi pour sa façon de vaincre les aléas, parfois même les vicissitudes, d'une vie dédiée à la danse.
En « faisant du Gigi » Fabienne occupe en solo, l'espace d'une performance, mon univers chorégraphique et poétique.
III. KIRITZA. UNE INVITATION DE PRESTIGE
En juin, le Festival International de Théâtre de Sibiu invite le spectacle KIRITZA (du nom d'un célèbre personnage de la dramaturgie roumaine) que j'avais monté avec la troupe du Théâtre National de Bucarest.
Dans le rôle central: Oana Berbec, une soprano lyrique qui lance ses aigües du haut des pas de bourré sur pointes et fait avec brio du théâtre tout en jonglant avec la même aisance entre les arabesques et les grands écarts. Ce que j'appelle une « DanseChantActrice ». Peut-être bien la première dans son genre.
IV. TRIOMIX
On me propose de créer une chorégraphie pour être filmée à 360o. Pour moi, une première totale ce plongeon irréel dans la... "réalité virtuelle".
Je « tourne » dans tous les sens la proposition. Finalement je m'arrête à un trio. Ce qui me permet un équilibre visuel (et psychologique), entre la « densité » des mouvements et la respiration de l'espace qui les sépare.
Trop simple, primaire, ce triangle amoureux? Peut être bien... Mais point du tout innocent comme symbole. 1, 2, 3... les premiers nombres inscrits dans le cercle d'innombrables possibilités de permutation. Comme les trois premières Arcanes Majeures du Tarot?
« Un espace-univers. Un univers de la taille d'une chambre. Trois personnages. Une femme. Un homme. Une autre femme. Trois solitudes qui s'entrelacent...
Des phrases d'une histoire que chaque spectateur peut recomposer et interpréter à sa guise. Selon sa propre perception. Selon l'angle de vue qu'il se choisit lui-même... »
Des phrases d'une histoire que chaque spectateur peut recomposer et interpréter à sa guise. Selon sa propre perception. Selon l'angle de vue qu'il se choisit lui-même... »
Je signe l'idée, la chorégraphie, les dessins, les costumes...
Jouent, ou plutôt dansent dans TrioMix: Lelia Marcu-Vladu (qui est aussi la merveilleuse assistante pour tous mes projets en Roumanie), Ana-Maria et Bogdan Iacob.
Lancé en été au Festival International de Sibiu, TrioMix est également présenté en automne au Compétition (tout aussi international) Georges Enesco - 2022 à Bucarest.
V. ALTITZA
On me propose de travailler avec un groupe appartenant à la troupe de Ballet de l'Opéra National de Bucarest, une pièce dont la première doit avoir lieu à Paris, dans la grande salle de l'UNESCO (WAW !) en prévision de l'entrée de la blouse traditionnelle roumaine, plutôt d'un élément de celle-ci, « altitza », dans le patrimoine de l'humanité (et: RE-WAW !)...
Le casting se déroule à l'envers. Au lieu que ce soit moi qui choisisse les danseurs, ce sont eux qui me choisissent. C'est-à-dire que celles et ceux qui auraient envie de participer, en dehors de leur programme habituel, à un travail avec Gigi Căciuleanu seraient les bienvenu(e)s. Et voilà que les 7 filles + 7 garçons dont j'avais besoin ont répondu à l'appel... Merveilleuses et merveilleux de beauté, de jeunesse. De surcroît très bien entraîné(e)s. Je décide de tirer le meilleur parti de leur formation académique.
Maintenant, je cherche le titre.
A l'occasion du spectacle à l'Unesco, en novembre, tant que le « sort » de « altitza » ne soit définitivement décidé on a dû appeler la pièce « La blouse enchantée »...
Mais... Mais...
Le « personnage » principal n'est pas la blouse mais plutôt l'« altitza », ce rectangle placé sur la manche, en vue de permettre des mouvements plus libres des bras (et, bien évidemment, du corps), brodé de symboles, de formes géométriques abstraites et/ou stylisées.
Je pars donc de ces deux idées: la liberté de mouvement et la géométrie.
Je me propose d'imaginer sur la musique de Dan Dediu, composée exprès pour la pièce, une chorégraphie où les corps (femmes, hommes, couples, groupes), qui représentent déjà par eux-mêmes des éléments d'une savante géométrie spatiale évoluent avec la plus grande liberté. Dans un espace scénographique et visuel imaginé par Viorica Petrovici (mais bénéficiant aussi du luxe d'un montage vidéo réalisé par Dilmana Yordanova).
Et le 1er décembre, le jour national de la Roumanie, l'Ange Gardien fait en sorte que l'altitza soit officiellement acceptée comme faisant partie du patrimoine culturel de l'humanité (OUF !).
Afin de préserver la spécificité roumaine et en même temps donner aux non-roumains le mode de prononciation, le nom de ma pièce est désormais (OUF & WAW ! ! !): « ALTITZA ».
La première à l'opéra de Bucarest a lieu le même premier décembre !
VI. UN PRIX TRIPLE
Je suis concerné par trois prix d'un seul coup au Festival de Théâtre Indépendant de Constanta (FITIC) - Roumanie, pour une pièce que j'ai créé dans un théâtre Independent de Bucarest: un One Man Show, Eine Kleine NachtMusik, interprété par un de mes premiers « dansACTeurs »: Lari Giorgescu.
Pour moi:
1. "Le meilleur chorégraphe"
2. "Le meilleur spectacle"
et un prix indirecte, mais tout aussi gratifiant, reçu par Lari Giorgescu:
3. "Le meilleur acteur pour... Eine Kleine NachtMusik !
Je suis particulièrement fier de cette triple appréciation de la part des "indépendants" (comme moi !) pour une pièce que j'ai particulièrement à cœur, dont j'ai assuré non seulement la mise-en-scène et la chorégraphie (sur un montage musicale que j'ai réalisé à partir des pièces de Mozart), mais j'ai écrit également le texte. J'avais surnommé ce spectacle-performance: « a solitude du coureur de fond ».
Bravo et merci Lari !
VII. LE PRIX "BRÂNCOVEANU" - 2022
« Les Prix Constantin Brâncoveanu, offerts chaque année par la Fondation Alexandrion, viennent récompenser le travail et le dévouement de toute une vie des gens de culture de Roumanie et de l'étranger, qui ont contribué au développement de divers domaines de la connaissance. »
« EN HONNEUR DES VALEURS DE LA CULTURE ROUMAINE » - un honneur pour moi...
Je le reçois, pour la catégorie: théâtre... dans la salle du prestigieux et merveilleux Athénée Roumain,
"pour OPERA OMNIA, et les spectacles d'anthologie de la saison 2021-2022:
KIRITZA
L'ÉCOLE DES FEMMES VERSUS L'ÉCOLE DES MARIS
JUNGLE TéVé
Une récompense qui, non seulement me donne le courage de continuer, mais reconfirme mon appartenance à la grande Famille du Théâtre.
Merci, 2022 !