În cele ce urmează vă oferim un interviu cu Viorel Sergovici jr., director de imagine pentru patru filme din portofoliul lui Sergiu Nicolaescu. (Citiți aici interviuri pe aceeași temă cu Andrei Gorzo, Răzvan Theodorescu, Radu Corciova, Ioana Corciova, George Mihăiță, Valentin Teodosiu, Nita Chivulescu, Sorin Chivulescu, Bogdan Mustață și Alec Năstac.)
Claudia Nedelcu Duca: Când te-ai intersectat cu cinematografia lui Sergiu Nicolaescu?
Viorel Sergovici jr. Cu filmele lui - în copilărie în calitate de spectator. Practic am crescut cu filmele lui. Era regizorul care mergea mult pe filme de acțiune, așa era perceput Sergiu pentru filmele de masă, filmele de acțiune, filmele istorice. Din copilărie am văzut aproape toate filmele lui.
C.N.D.: Îți amintești cum era la cinematograf la filmele lui?
V.S.jr.: Erau cozi interminabile - la Scala, la Patria. Era o refulare a românului care se ducea la cinema. Petrecea timp cu familia, uita un pic de toate nebuniile astea cu comunismul și cu toate problemele pe care le-am avut. Sunt și eu născut în 1970, am trăit 19 ani sub comunism. Când ești copil nu percepi toate problemele, dar îți vezi părinții stând la cozi dimineața la 3 la lapte, se oprește lumina. Eu am făcut liceul de muzică. Se închidea căldura, ne înghețau degetele... erau probleme clare. În momentul când ajungeai la cinema era altă lume. Filmele lui Sergiu Nicolaescu au fost gustate de publicul larg. Nu avem nimic de ascuns aici - a fost un bun regizor, un regizor foarte mare, unul dintre marii regizori români.
C.N.D.: Setea de film o percepeai ca fiind la fel de acută și la celelalte producții? Cum erau premierele celorlalți regizori din epocă?
V.S. jr.: Erau și premierele celorlalți regizori - Pița, Daneliuc, Vaeni, însă cred că filmele lui Sergiu aveau acces la marea masă a celor care nu văd numai filme de o anumită factură, cum sunt ale domnului Pița sau ale lui Daneliuc sau Vaeni. Erau percepute diferit, pentru că filmele sunt diferite. Filmele lui Nicolaescu sunt de acțiune, sunt istorice, celelalte filme au o altă factură, pentru un anumit gen de public. Ca număr de spectatori, eu zic că filmele lui Nicolaescu au avut întotdeauna întâietate. Ca și în ziua de astăzi, oamenii se împart - unii preferă film de autor, alții comedie, alții filmele de acțiune. Asta nu înseamnă că publicurile nu se intersectează.
C.N.D.: Ești un cineast cu pedigree. Ai crescut într-o familie în care imaginea și filmul au fost extrem de prezente? Când ți-a surâs ideea să te îndrepți către operatorie?
V.S.jr: În clasa a XI-a am început să mă pregătesc cu tatăl meu pentru imagine. În primul rând pentru că îmi plăcea ideea asta de a merge în zona de imagine. M-a întrebat dacă vreau să fac regie sau imagine și am zis imagine pentru că mi se pare ceva mai concret. Fiind la Liceul de Muzică, toți colegii mei plecau din țară, prin ARIA. Cine nu intra la Conservator se duceai prin ARIA în Germania, America, Elveția. Toți colegii mei sunt plecați acum pe la marile orchestre din lume sau profesori la Conservator, în Los Angeles sau în Chicago. Eu nu am vrut să plec, am vrut să rămân în țară. Și atunci tata a zis că dacă vreau să rămân în țară, trebuie să fac ceva. "Dacă ai o aplecare spre imagine, ți-aș recomanda să mergi la imagine și te pregătesc eu." M-a pregătit pentru facultate. Am dat bacalaureatul. L-am luat cu 10 la muzică, pentru că eram pregătit foarte bine, lucram câte 8-10 ore pe zi. Și am dat la imagine.
C.N.D.: Visai în copilărie atunci când mergeai la filmele lui Nicolaescu că veți face echipă la un moment dat?
V.S.jr.: Nu, nu m-am gândit niciodată. Tatăl meu m-a cam ferit un pic de microbul ăsta al cinematografiei. Eu mergeam cu el la filmări, îmi plăcea foarte mult, dar m-a ferit de microbul cinemaului, al televiziunii. În clasa a XI-a n-a mai avut încotro, așchia nu sare departe de trunchi, și i-am urmat și eu calea. Deci, când eram mic, nu m-am gândit vreodată că voi fi alături de Nicolaescu sau că voi filma alături de mari regizori, de actori americani.
C.N.D.: Cum ai ajuns să lucrezi cu Sergiu Nicolaescu? Cum a fost prima întâlnire?
V.S.Jr: Cum a fost întâlnirea? Nu mai știu cum a fost întâlnirea. Știu că primul film a fost Supraviețuitorul, pentru care am făcut probe de peliculă și de actori pe peliculă. Era mare fan al peliculei, absolut toate filmele lui le-a filmat pe peliculă de 35 sau de 16. La Supraviețuitorul primele două săptămâni de filmare au fost în Praga. Nu știu, a fost așa o legătură spontană. Eu sunt un tip destul de direct. El este un tip foarte direct. Am mers bine din prima clipă.
C.N.D.: Era un regizor matur, cu foarte multă experiență, către finalul carierei cinematografice. Era un om destul de puțin comod pentru că își dorea ca totul să funcționeze fără sincope și greșeli. Cât de comodă a fost colaborarea din punctul ăsta de vedere?
V.S.jr.: Pentru mine a fost comod, pentru că eu am lucrat cu mulți regizori. Văzusem multe stiluri și pot să mă pliez pe orice stil de regizor fără să ajungem la clash-uri. Sunt un tip easy going. În același timp îmi și impun stilul. Nicolaescu era tipicar, avea grijă de fiecare detaliu, de la costum la cascadorii. Tot ce ține de vizual era foarte important. Scenariul era foarte bine pus la punct. Decupajul regizoral îl avea în cap. Dacă ni-l comunica sau nu ni-l comunica, trebuia să-l ghicim. Trebuia să simțim un pic cum ar vrea el să se filmeze, dar în același timp era deschis la idei. Mai făcea câteodată și un mic show, dar, dacă era ceva argumentat, accepta orice variantă. Era un tip foarte ferm si foarte bine pregătit. Avea încredere în actori - le dădea epoca, mișcarea și actorii veneau cu propuneri. El alegea, din variantele date de actorie, pe cea care îi convenea. Un actor bun te ajută foarte mult, la fel și un om de echipă foarte bun. Tu trebuie să dirijezi și să pui la un loc, cap la cap, niște voințe creative. Ăsta e rolul regizorului. El se impunea, e mult spus dictator. În arta trebuie să fii un pic dictator, să îți impui voința pentru că e crezul tău. Dacă vin doi-trei și-ți spun, mai vine și femeia de servici să-ți spună părerea ei, mai vine nu știu cine de la vreo agenție, nu poți să îți ții linia ta creativă și atunci trebuie să fii un pic dictator, să bați cu piciorul în pământ și să zici "Bă, uite așa vreau!"
C.N.D.: Nu erai la primul film când ai lucrat cu dumnealui. Ce ai învățat de la el pe platou în proiectele făcute împreună?
V.S.jr.: Mi-a plăcut să lucrez cu el pentru că e un tip cu o foarte mare voință. Știa să coordoneze masele. După '89 nu a mai fost cazul de manipulat mase, de filmat cu mii de militari, dar se vedea experiența pe platou când regiza o secvență de acțiune. Mi s-a părut un tip foarte organizat, un tip care știa să filmeze montat deja. Filma fix ce trebuia. Nu filma deloc mai mult, o dublă, maximum două. Era foarte dinamic pe platou, nu filma mai mult de 10 ore pe zi și asta era benefic pentru echipă, pentru că dacă filmezi șase zile pe săptămână câte 12-14 ore, deja echipa e obosită. Echipa era fresh și aprecia chestia asta. Toți erau pentru Sergiu acolo - să termine ziua de filmare, să livreze ce-i mai bun. E undeva sus pentru mine. Am lucrat și înainte și după cu regizori și de la noi și din afară. Nu vreau să fac topuri, dar Nicolaescu e undeva sus. Mi se pare unul dintre cei mai buni regizori.
C.N.D.: Ce îl face bun?
V.S.jr.: Este foarte important la un regizor, după ce știe gramatica filmului, să țină ideea. Este o chestie de anduranță. Filmul e o chestie de anduranță și psihologică și fizică. Nicolaescu era acolo, undeva în pole position. Nu întotdeauna era genial. Și am apreciat asta la el. Și eu sunt la fel. Nu trebuie să fii genial în fiecare clipă, trebuie să ai anduranța, să dai tot ce e mai bun și la un moment dat poate ieși și ceva genial.
C.N.D.: Cum explici această relație de ură și apreciere care i-a însoțit cariera în ultimii ani?
V.S.jr.: Poate în ultimii ani pentru că s-a implicat în viața politică. Nu-mi dau seama. Din cauza genului de film pe care îl făcea - de acțiune. A venit noul val care l-a detronat. Sunt câțiva exponenți foarte puternici acolo, probabil de-aia. Nu numai el a avut probleme. El a avut cele mai mari probleme, pentru că practica genul ăsta de film și era și implicat în viața politica.
C.N.D.: Era un personaj comod?
V.S.jr.: Nu cred că era comod. Era, ți-am spus, foarte tenace, un pic dictator, dar dictator în sensul bun, iar la finalul zilei era fair, recunoștea unde greșește, dacă greșea, dădea credit.
C.N.D.: Cum era în viața obișnuită atunci când se terminau cele 10 ore de filmare?
V.S.jr.: Mie mi se părea un tip destul de introvertit. Cred că avea o grămadă de probleme și era băgat și în politică. Era bun organizator, se gândea și la partea de business a filmului, în afară de faptul că era regizor. Avea o personalitate foarte complexă. Nu era numai regizorul, nu era doar creativ era și un tip foarte pragmatic, era un om falnic. Era și un om cald, dar trebuia să îi prinzi acele momente.